Viitorul, ianuarie 1926 (Anul 19, nr. 5349-5374)

1926-01-01 / nr. 5349

Rfiul a fopt spre-trecerea Ko. 53496 PACIK! 2 LEI fX. ín TARA 4 LEI ex. in ítrelrefrle ABCNANÍNtE IN ŢARA un an------— — £00 lei Şase inni — — — 250 » Tre! » —------125 > In streinátate Un an------------- 1200 lei Şase luni--------- 600 » Trei » — — —• 300 • REDACȚIA ADMINISTRAȚIA BUCUREȘTI STR. EDGARD QUINET No. 2 II STRADA ACADEMIEI No. lî Telefoanele: Direcţii» 31/33; Redactîa ti Administraţia (9/23 $1 3/îl &MECIURI COMERCIALE Se primesc direct la Administraţia ziarului str . Academie 17 şi la toate Agenţiile de publiciftste" Manuscriptele nepublicate se distrug 1 , 12 LEI R 4 LEI ex *âRÂ Un aşezăt INSTITU" , HH ECONOMIC ROMANESC Actvitatea, contribuţiile şi înlesnirile făcute de acest Institut in donse »iul vieţei economice şi financiare a ţării — ■IBM Consiliul de administraţie alInstitutului Economic Românesc“ din Bucureşti a prezentat, în ultima adunare generală anuală din luna aceasta, un interesant raport asupra activtăţei sale, încheind al patrulea an de gestiune, Institutul Economic Românesc imprimă definitiv în viaţa noastrâ publici», caracterul său de organ neapărat trebuincios pentru cercetărileştiinţifice şi documentarea economică. Adăpostit, în pajistul Băncii Naţionale a României, Institutul a ţinut tot timpul anului uşile deschise pentru a da informaţiuni, consultaţiuni şi material doumentar celor cari l-au solicitat. In acest an, în care legiferările de ordin economic şi financiar au fost tot de numeroase şi in care problemele au fost cu mai mult interes şi pasiune cercetate, diferitele organe de investigaţiune şi de documentare ale Institutului au fost neîncetat folosite. Astfel au făcut, uz larg de oficiul institutului pentru cercetări economice şi financiare, nu numai studenţi şi economişti, dar şi oameni de stat, oameni politici, profesori universitari, conducători de instituţiuni bancare, industriale şi comerciale, profesionişti liberi şi aşa mai departe. Legăturile cu străinătate. Dar documentarea, pe care a pus-o la dispoziţiune în anul acesta, ca şi în trecut tuturor celor care au cerut sprijinul Institutului, nu se putea găsi în întregime în materialul adunat. Aceasta pentru că pe de o parte Institutul, este încă prea tânăr spre a satisface complect documentarea în toate domeniile economice şi financiare, iar pe de altă parte, pentru că activitatea economică a lumei pune în fiecare clipă la ordinea zilei noui probleme de cercetat. De aceea pentru a coplecta documentarea, pe măsură ce probleme noui se iveau şi în ţara noastră şi trebuiau cercetate, Institutul a păstrat vechile relaţiuni cu instituţiunile similare şi cu asociaţiunile economice şi financiare din străinătate. Problemele economiei financiare interne Materialul adunat atât din afară şi din interiorul ţării a servit pentru alimentarea solicitatorilor, pentru mărirea arhivelor sau pentru publicarea lui in diferite publicaţiuni ale Institutului. Acest material a fost utilizat pentru cercetarea a două probleme de mare importanţă, puse în studiu, şi anume „Problema Monetară“ şi „Problema Producţiunei“. Pentru studierea problemelor puse în cercetare Institutul a utilizat două metode de lucru. Prima metodă cerea constituirea de comisiuni speciale însărcinate să se ocupe cu cercetarea problemelor nusc şi care să prezinte apoi un raport, despre soluţiunile definitive la care se ajunsese. Acest mod de cercetare al problemelor a fost întrebuinţat şi în trecut pentru studierea problemei organizărei comerţului de cereale, pentru problema organizăanumite părţi dintr’o problemă. Odată studiata problema, ea trebue sa fie expusă membrilor Institutului fie oral, sub formă de conferinţă, fie în scris prin mijlocirea publicaţiunilor, începând cu anul încheiat s’a adoptat şi această a doua metodă de cercetare, satisfăcând, prin popularizarea şi lămurirea, pe calea conferinţelor a, problemelor economice şi financiare la ordinea zilei, încă unu din punctele programului Institutului. In acest scop s’au ţinut un mare număr de conferinţe de către cei mai de seamă specialişti, care au fost publicate în broşuri. Biblioteca La finele anului 1924 biblioteca Institutului Economic Românesc cuprindea 4000 opere în 4314 volume, realizând faţă de anii precedenţi -nri'*^ plus de 1434 opere în 1514 volume Au mai intrat în bibliotecă până la finele anului în afară de numărul.* de opere menţionat încă 528 publicaţiuni periodice în 1873 volume, o creştere deci faţă de anul precedent de 74 periodice în 640 volume. In total Biblioteca Institutului Economic Românesc are astăzi' 6187 volume, cărţi .şi publicatU dice- Biblioteca a mai-a cursul anului în afară, d număr de 13 ziare străini blicaţiuni periodice total 288 ziare şi puijii?ț dice. ’’v' Sala' rie lectbră a. Hi fost destui, dă-populată •in"'cursul anului atât de “membrii institutului cât și de alte persoane. * Arftiva documentară Lintea organizațiune din tara noastră, pentru conservarea,skritârârea lecturilor din ziare ('^p0'?es), arhiva documentară .* IriStitutului Economic Românes'eştt.’ijbcat un mare pas înainte. crofetariti cu peste 150.000 de tăeturi, astfel încât la finele anului acesta arhiva cuprinde peste 250.000 de tăeturi din ziarele române şi străine. S’a dat o deosebită atenţiune arhivei documentare pentru că s-a constatat că ea este foarte des cercetată şi utilizată mai ales de cercetătorii, cei mai numeroşi, cari se ocupă cu soluţionarea problemelor de imediată actualitate; întrucât, această arhivă are perspectiva unei mari desvoltări în viitor, clasificarea făcturilor a fost revăzută şi complectată. Cazierul econon central In capitala ţărei noastre cercetătorul economic are patru isvoare principale de la care poate să se documenteze, şi anume : Biblioteca Academiei Române, Biblioteca Fundaţiunei Universitare Carol I, Biblioteca Ministerului de Agricultură şi Biblioteca Institutului Economic Românesc. Pentru a putea consulta cele patru biblioteci, cu privire la literatura economică, cercetătorul este silit să piardă timp îndelungat. Pentru a uşura munca cercetătorului şi pentru a-i economisi timpul, Institutul a înfiinţat în anul trecut un fişier central economic. In acest fişier cercetătorul găseşte, şisautori şi pe materii, tematizat pe Y. „„ ---------rei comerţului şi industriei cărnei^ şi toate cârţile economice şi financiare .i-...,... - "cuprinse în cele patru biblioteci amintite mai sus. Fişierul central e pentru problema capitalului străin şi a naţionalizării întreprinderilor. Soluţiunile găsite pentru rezolvarea acelor probleme au fost expuse în raportul anului trecut. A doua metodă de cercetare a problemelor era aceea de a însărcina o anumită persoană cu studierea Uneiconomic cuprinde astăzi peste 20.000 de fișe. »MN9H99H99W—999999 entinuate in pag» 2-a ' k Acţiuni vinovate TAREI CREDITUL polemicele de partid SI Expunerea făcută de asociaţiunea bancherilor americani asupra situaţiei financiare şi economice a României, şi felul cum acest important document a fost comentat de presa românească, readuce la ordinea zilei o chestiune de care în repetate rânduri ne-am ocupat. Este vorba de felul nenorocit in care se privesc la noi chestiunile cari interesează creditul Statului, şi bunul lui nume peste graniţă. Problemele financiare şi economice nu sunt privite prin prisma intereselor superioare şi permanente ale ţărei, ci prin aceea a adversităţilor de partid. De aci se nasc polemici iritante în chestiuni ce nu au şi n’ar treimi să aibe nici un fel de caracter politic de partid. Ultimul exemplu în această, privinţă ni-l dă felul cum presa acestră a înţeles să ia act de expunerea obiectivă a asociaţiei bancherilor americani. Nu mai revenim asupra chestiunei în sine. Toată lumea ştie că este vorba de un studiu asupra progreselor reale săvârşite de ţara noastră în ultimii ani, pe tărâmul financiar şi economic în urna căruia oameni competenţi şi experimentaţi cum sunt cei care compun finanţa americană, se exprimă în mod cât se poate de favorabil asupra situaţiei noastre prezente şi asupra perspectivelor noastre de viitor. Am arătat oricum „anumita presă“, care reproduce cu lutere deosebite şi comentează pe toate coloanele orice atacări-Br adresa tărei şi a creditului ei din presa itrennă, a căutat să ignoreze manifestaţiunea aşa de favorabilă a filianţei americane. Nu e însă atât. S’au găsit ziare politice de partid cari să meargă cu inconştienţa şi cu spiritul de adversitate politică până acolo încât să polemizeze cu autorii expozeului, susţinând absurditatea că e vorba de „un nou sistem de propagandă guvernamentală“... Unul din aceste ziare este „Neamul Românesc“ de sub direcţia d-lui N. Iorga, care în ultimu-i număr acoperă de trivialităţi pe membrii luiBankers Trust Company“. Este de conceput o mai mare rătăcire ! In toate ţările din lume aprecierile favorabile pe carisercuri financiare streine serioase le fac asupra situaţiei economice şi financiare şi cari au o înrâurire asupra creditului Statului ar fi privite cu satisfacţie le presa naţională, indiferent de culoarea ei politică. Numai la noi se poate întâmpla acest lucru extraordinar ca ziare cari pretind că slujesc ţara să polemizeze cu cei cari apreciază în mod favorabil starea ei ?... De ani de zile, în Parlament şi în presă, grupările noastre de opoziţie, caută, — cu ajutorul anumitei prese, — să discrediteze Statul român,susţinând că el merge către ruină şi dezastru. Oameni practici de afaceri specialişti, cercetând cu obiectivitate şi fără preocupăr de ordin politic, situaţia României găsesc că această situaţie este foarte bună şi că politica ei poate intra în faza punerei în valoare a bogăţiilor sale. In loc să primească cu satisfacţie aceste apercieri favorabile ţărei, cei cari privesc totul prin prisma, meschinelor interese de partid fac polemici cu streinii şi vorbesc de „psihoză bancară“. Nu mai insistăm. Cunoaştem de mult patima nestăpânită cu care reprezentanţii opoziţiei privesc problemele de Stat cele mai importante. Totuşi nu credeam ca rătăcirea să meargă aşa de departe. Opinia publică românească va judeca şi va aprecia şi de data aceasta cum înţelege opoziţia să deservească ţara şi prin ce mijloace caută să-i atingă creditul şi buna ei reputaţie în lume. NOTE „IGIENA NAŢIUNILOR“ Plecând de la concepţia lui Darwin că progresul în lumea zoologică se face prin selecţiune, adică prin alegerea fiinţelor mai bine înzestrate în marea luptă a vieţei, şi că cea ce s’a câştigat se transmite urmaşilor, prin marea lege a ereditutei, au fost unii naturalişti. Precum s’au găsit totdeauna crescători de animale, ori grădinari cari fără să cunoască teoriile lui Darwin, au creiat variaţii, au amelâorat rasele, au făcut aşa încât produsele naturei să fie mai bune de cât ar fi fost lăsând natura singură să lucreze. Marele naturalist Darbenton, contemporanul lui Buffon, a creiat o rasă de oi, cu lână merinos, în Franţa, prin abile împărecheri. Pornind de la arta dresarei animalelor, de la resultatele obţinute de grădinari şi crescători de vite, un contemporan al lui Darwin, Galton a schiţat posibilitatea unei noui stiinte : Eugenetica, care ar fi pentru om cea ce grădinăria este pentru flori. De ce oare nu am întrebuinţa arta selecţionărei, în grădina lui Dumnezeu, ce se chinună Umanitate? Spartanii mai realişti aruncau pe copii slabi în prăpastie. Mijlocul e crud. Se poate face, însă, ca printr’o educaţie abilă să se creeze oameni mai buni de cât sunt, şi astfel rasele omeneşti să evolueze tot mai sus. Cu familiarizarea acestor idei, cari nu sunt noui de cât numai în tânăra noastră ţară, s’a însărcinat d-nul Dr. 1■ Moldovan de la Cluj, care în cărticica sa lerma Naţiunii expune clar, sistematic. Ai documentat cele ce se ştiu şi cele ce se pot face în câmpul acesta nedefrişat, în câmpul culturei ameliorărei rasselor. Cum noi, Românii, deşi avem un trecut istoric vechiu, nu suntem încă anebilosaţi în vechi concepţii, primim bucuros orice inovaţie, menită a ne îmbuntăţi. Suntem americanii, vechiului continent ! Şi cartea d-lui Dr. I. Moldovan este o iniţiere bună în noua ştiinţă ivită pe pământul englez. PETRONIUS r (F) Le Journal publică în ultimul său număr sosit, în Capitală câteva interesante aprecieri ale colaboratorului său, — un distins ziarist francez de Saint-Brice, — cu privire la consolidarea financiară a unor State din Europa. „Franţa nu este singura ţară din Europa care cunoaşte dificultăţile financiare. Boala aceasta nu a scutit pe nimeni. N'avem decât să privim in jurul nostru spre a avea spectacolul edificativ al diferitelor faze ale boalei precum şi al metodelor variate cari s'au întrebuinţat pentru remedierea răului. Cum a procedat Anglia si «harstania Anglia a salvat livra cu preţul unor economii sălbatice şi al unui efort fiscal fără exemplu. Dimpotrivă ea a împovărat comerţul şi industria, cu greutăţi care paralizează afacerile prin ridicarea preţului producţiei şi oprirea capitalizării, în timp ce primele date şomerilor au ucis plăcerea de a munci. Germania a restaurat marca datorită în bună parte capitalului pe care l-a escamotat în afară ca să se sustragă de la plata reparaţiilor. Dar această operaţie a volatilizat majoritatea rezervelor. De aci lipsă de capitaluri, scumpirea, vieţii înmulţirea falimentelor, ameninţarea unei crize sociale atât de grave încât se preconizează stabilirea unei dictaturi a ordinei. Această dictatură a pregătit,dealtminteri, şi ridicarea Italiei. Ea a stimulat, munca şi economia, a dat încredere capitalurilor streine, a restrâns cheltuelile. Rezultatele, bugetul încheie cu excedente şi lira a întrecut francul francez. Dictatura financiari In Polonia Polonia a făcut şi ea experienţa dictaturei financiare. Datorită ei, d. Grabski a restabilit moneda aurzlonul. încercarea s'a lovit de dificultăţi cari erau cât pe-aci să o commomită. Noua monedă stă pe o bază prea strâmtă, deoarece emisiunea atinge abia 700 milioane zloţi la un buget de circa 2 miliarde. Pe de altă parte Polonia e o ţară agricolă foarte sensibilă la efectele unei recolte rele ca cea din anul trecut. In fine, d. Grabski şi-a întemeiat efortul fiscal pe o preluare a capitalului care a dat un fiasco complect: măsurile guvernului Uniunei sacre Ameninţaţi să vadă sfărâmânduse edificiul restaurărei lor financiare, polonezii au înmormântat pentru o clipă toate certurile şi au constituit un guvern politice al uniunei sacre sub preşedinţia contelui Skrzyrski. Prima măsură a acestui guvern'a fost să inaugureze, economii druniene Două sute mii de funcţiei mari vor fi suprimaţi. Bugetul s'a redus cu peste 500 milioane zloţi, adică cu peste un sfert. Monopolul tutunului va fi dat în gaj pentru încheierea unui împrumut care să mărească fondurile de rulment ale băncei. Sstemul sisfiziili artificiale Belgia a întrebuinţat, un alt drum. Ea, se gândeşte mai întâi la suprimarea cursului forţat, stabilizând artificial monede sa printr'un adaus massiv de avansuri făcute de bancă Statului. Partea slabă a acestui sistem e că echilibrul bugetar nu-i asigura!.1 1. Experienţele nu lipsesc deci. Fiecare Stat are datoria să le cerceteze cu toată atenţiunea. roMeme actuale Sforţările «.n» consolidarea financiară in diferite State — Experienţele şi rezultatele obţinute de către câteva mari ţări ale Europei în lupta pentru restaurarea creditului şi a cursului monetar — EST Statele-Unite şi Hotel- *rectiuni in Rusia Din Washington se anunţă că Preşedintele Statelor Unite, Coolidge, a desaprobat proiectul sindicaliştilor americani de a trimite o comisiiue de studii in Rusia, sub motiv că această acţiune ar putea fi interpretată ca o orientare spre doctrina bolsevica -A-# ZI CU ZI .Adevărul“ e nenorocit ! După ce a publicat protestul ungurilor este nevoit să publice şi răspunsul unui român, al d-lui dr. C. Angelescu, ministrul instrucţiunei. Sunt momente cu adevărat critice în viaţa unui ziar minoritar ! Ziarul al cărui nume nu se poate cita pentru că are un director al cărui nume e o ruşine a-l ceti, afirmă că cetitorii lui bănuesc de ce este nevoit să apară numai în două pagini de Crăciun. Ştim şi noi, nu numai puţinii întărit şi nu mai pot veni banii d-rului Bacowski! ^îui cetitori. Paza la Nistru s’a anfidinastici, revoluposari şi rentonalişti Partidul national intră în anul î126 cu sentimentele ce le-a manifestat încă dela unire, fată de Coroană si de Ţară. Aceasta este singgura ',,consecventă'‘ a oamenilor cari s au abţinut dela toate manifestatiunile nationale româneşti, sărbătorile au fost un nou prilej de a dovedi aceste sentimente „nobile" şi presa naţionalistă s’a grăbit să se folosească de el. Astfel, mai întâi „Patria“, oficiosul din Cluj, comentând plecarea unei delegaţiuni de moli în Capitală a ameninţat Coroana cu ,,prăbuşirea", dându-i „exemplul" dinastieii habsburgice — „Nepăsătorul tron dela Viena „scrie „Patria", — s’a prăbușit in urma proprietor lui păcate si poporul cu fard cu tot si-a mutat într’o bună zi dregătoriile la București, români prin trecutul lor, prin legea lor si prin destinul, ce-l are în viitor". „Poporul nedreptăţii din, codrii lui Horea şi a lui lancu au pornit şi ei pe drumul bătut altă dată de neobosiţii lui înaintaşi. Au coborât dealiile şi au plecat de astădată la bucureşti, nu la Viena, pentru a se plânge—împăratului". In urmă termină cu ameninţarea ticăloasă : — „Şi când cuvântul împăratului e în joc, avem cu toţii siguranţa, că dreptate se va face. Căci dacă nici cuvântul sfânt, al Tronului nu va grăi adevărul, atunci desperarea va cuprinde inimele tuturor şi, consecinţele vor fi mai grele, ca acum o sută cincizeci de ani". După ce a terminat astfel cu Dinastia, partidul national a hotărât să scape si de guvern prin mijlocul cel mai simplu: spânzuratoarea. In acest scop oficiosul din Bucureşti „România“ publică un articol de fond în care, după ce dă exemplul celor întâmplate cu miniştrii ţarului, cu miniştrii cabinetului Gunaris în Grecia şi cu o serie de ministere bulgare, hotărăşte că ,,guvernul Brătianu este de prisos“ şi dacă „va fi menţinut la putere" va cădea prin revoluţie, după, tipicile pilde de mai sus, ispăşind „la stâlp“ îndrăzneala care a avut-o de-al lăsa pe d. Maniu să pertracteze zadarnic patru ani. In sfârşit d. Vaida, pentru a pune vârf acestor manifestaţiuni de ordine, publică o pagină regionalistă într’un almanah, spre a dovedi că era mai bun tratamentul în temniţele maghiare decât în România liberă.Cu astfel de tendinţe antidinastice, revoluţionare şi regionaliste, cu astfel de fruntaşi — o asemenea presă, — partidul naţional e sortit să ajungă slugă plecată la d-nii Stere, lunii şi compania, — dar niciodată la cârma României Mari. Viners 1 Ianuarie 1926 Ziarul „Stampa“, unul din cele mai mari cotidiene din Belgrad, publică următorul articol: In parlamentul din Bucureşti s’a pus în discuţiune zilele acestea proectul de lege al învăţământului particular a cărei menire este să precizeze şi să consolideze raporturile dintre Statul românesc naţional şi şcolile minorităţilor intreţinute din contribuţiuni particulare. Acest proiect de lege, imediat după depunerea lui pe biurourile Camerei, a provocat încă din primăvara trecută, printre minorităţile din România, anumite nedumeriri ce au degenerat la urmă în proteste adresate la Liga Naţiunilor. Aceasta este explicaţiunea propagandei antiromâneşti deslănţuită mai cu seamă de reprezentanţii maghiarilor în parlamentul din Bucureşti şi de presa acestei minorităţi, împotriva proiectului de lege al ministrului de instrucţiune, propagandă, care încearcă cu toate mijloacele a trezi un răsunet cât mai viu, şi simpatii cât mai întinse pentru cauza lor în cercurile interesate din Occident. Cu deosebire presa ungurească din Budapesta a ştiut să întrebuinţeze protestele şi discursurile deputaţilor maghiari din parlamentul românesc, pentru a le trimbita în streinătate, exagerându-le cu mult importanţa şi proporţiile. Intrucât instrucţiunea se consideră în toate statele ca una din problemele centrale ale vieţei unui stat modern, cred a contribui la lămurirea opiniei publice din Iugoslavia indusă uneori în eroare, tratând în cele ce urmează chestiunea învăţământului particular în România în legătură cu problema minorităţilor. Minoritatea maghiară din România şi alăturea de ea chiar şi Saşii protestează în contra introducerii limbei române, ca obiect de studiu, în şcolile confesionale şi particulare. Redus la formula sa cea mai simplă, aceasta este în definitiv tot miezul chestiunei pentru care nenumărate comisiuni şi emisari de-ai confesiunilor din Statele Unite şi din Anglia au venit in România pentru a culege informaţiuni. Este de neînţeles cum minorităţile din România uită întotdeauna, şi alăturea de ele şi inspiratorii lor de peste frontiere, ca în virtutea articolului 10 al Tratatului de Pace de la Paris, guvernul român are dreptul de a face obligatorie predarea limbei româneşti în şcolile minoritare, acordânduse în acelaş timp copiilor minoritari toate facilităţile pentru învăţarea propriei lor limbi. Solicitudinea Statului român a fost sub acest raport totdeauna de oi lărgime neobicinuită. O comparaţie între regimul instrucţiunea guvernelor dela Budapesta, aplicat minorităţilor din Vechia Ungarie şi între metodele guvernului român puse în practică după 1918, va servi de bună seamă pentru clasificarea situaţiiinei actuale a instrucţiunei în România. Tendinţa de statificare şi maghiarizare a instrucţiunei in Ungaria, îşi aflase semnificaţia ei cea mai tipică în faimoasa lege a contelui Apponyi din 1907 relativă la învăţământul primar. învăţarea limbei maghiare începea pentru români din clasa a doua primară, atingând în şcolile cu 6 învăţători cifra imposantă de 39 de ore pe săptămână. Scopul legei, mărturisit de însuşi autorul, era ca copii după 4 ani de studiu să poată exprima corect în ungureşte orice idei. Legea mai cerea ca în şcolile complimentare toate cursurile să fie făcute în limba maghiară. învăţătorul era obligat să vorbească şi în afară de şcoală cu elevii lui în ungureşte. Irn anul 1908 o noua ordonanţă a contelui Armonyi pretindea, că in şcolile de Stat chiar şi obiectele religiunei să fie predat de către preoţii români în limba maghiară. De asemenea in liceele româneşti particulare învăţarea limbei maghiare era obligatorie. Toţi elevii erau nevoiţi să treacă examenul de bacalaureat de istoria şi literatura poporului maghiar în ungureşte. Dacă statificarea şi maghiarizarea complectă a instrucţiunei, mai întârziu, aceasta se datora rivalităţii dintre catolicii şi protestanţii maghiari, fiecare dintre cele două confesiuni urmărind a câştiga egemonia asupra celeilalte. Aceasta este pe scurt oglinda fidelă a problemei instrucţiunei în Ungaria până la 1918 în legătură cu minorităţile naţionale. Ce s-a făcut de atunci, şi până în prezent ! ? Toate guvernele româneşti ce s’au perindat, începând din anul 1918 şi până astăzi, au adoptat şi pe terenul instrucţiunei, ca în toate privinţele, puncte noi de orientare. Conformându-se întru toate idealurilor democraţiei moderne şi principiilor înalte ale pedagogiei, guvernele româneşti au acordat fiecărei minorităţi fără deosebire dreptul d a se instrui şi cultiva în limba sa. Adoptându-se principiul învăţământului naţional, în toate şcolile primare, minorităţile din România, pot urma studiile, fiecare în limba sa, toate obiectele fiind predate în limba copiilor cari, pe cale directă, pot să-şi câştige primele şi cele mai necesare cunoştinţe. Pe lângă şcolile de Stat şi subvenţionate de el, cu limba de instrucţie a minorităţilor respective, Guvernele româneşti au permis tuturor confesiunilor să creeze şi să întreţină şcoli pe seamalor, rezervându-şi numai dreptul de control pentru a se asigura dacă mersul înstrucţiunei este normal şi în conformitate cu interesele superioare ale Statului. Dar să las să vorbească singure, pentru un moment, datele statistice. Minorităţile mai importante din Transilvania au în prezent următoarele şcoli : Confesiunea reformată are astăzi 641 şcoli primare, 19 şcoli civile, 11 licee, 4şcoli comerciale, 6 şcoli normale, dintre acestea înfiinţate din nou sub dominaţiunea română sunt:31 şcoli primare, 16 şcoli civile, 2 licee, 4 comerciale, 2 normale. Confesiunea romano-catolică are astăzi 424 şcoli primare, 43 civile, 17 licee, 4 comerciale, 12 normale; dintre acestea s-au înfiinţat din nou sub români : 41 şcoli primare, 23 şcoli civile, 3 comerciale, 1 normală Confesiunea unitară are astăzi 49 şcoli primare, între cari 21 noui, 3 şcoli civile noui, (nu avea nici una înainte); 3 licee, dintre cari 1 nou. Confesiunea evang luterană a rămas cu numărul de şcoli primare avut pe timpul erei maghiare : 201 germane şi 3 maghiare. S’au înfiinţat însă din nou sub români 5 şcoli civile (3 germane, 2 maghiare) şi 3 şcoli comerciale. Aşa încât, din 1688 şcoli primare de Stat din Ardeal, luate pe seama Statului român la Unire în anul 1918, numai 1020 s’au naţionalizat, iar din rest, 652 s’au menţinut cu limba de predare maghiară, în 51 s’au introdus limba germană, iar nu 55 alte limbi. Toate aceste şcoli din urmă erau cu limba de predare maghiară sub unguri”. Dacă guvernul român pretinde ca în aceste şcoli să se înveţe şi geografia, istoria şi literatura Tărei se poate vorbi oare serios de acte de intoleranţă şi de spirit se vin ? Intru cât una din datoriile esenţiale ale şcoalei moderne este de a se conforma, realităţilor vieţei, se poate afirma oare că cunoaşterea istoriei României va contribui cât de puţin la desnaţionalizarea minorităţilor ? Este evident ca toţi acei reprezentanţi ai minorităţilor cari refuză azi să voteze înscrierea, în noua lege a învăţământului particular, a drepturilor limbei româneşti, vorbită de 14 milioane din cele 171/5 milioane de locuitori ai României, urmăresc scopuri cu totul străine ideii de Stat Român, conducându-se de iisiparthini venite din afară şi ostile intereselor româneşti. Oricât ar încerca însă reprezentanţii minoritarilor din Parlamentul din Bucureşti să împiedice punerea în valoare a drepturilor unei covârşitoare şi conştiente majorităţi româneşti, ce se găseşte la temeliile acestui Stat, încercarea lor se va lovi de logica crudă a realităţilor ce-şi găseşte expresiunea ei ultimă şi cea mai înaltă în instinctul de conservare naţională. Organizarea învăţământului particular şi confesional precum a fot prpectat de d. Dr. Angelescu, ministrul Instrucţiunei, va constitui nu numai un pas gigantic făcut înainte pentru consolidarea Statului, ci va contribui într’o largă măsură la Contruare în pai. 2-a dm presa străină lînanităţile şi problema instrucţiunei in România