Viitorul, mai 1927 (Anul 20, nr. 5752-5776)
1927-05-01 / nr. 5752
Unul as etate »zecelea Ro. 575» 3Sa3BE322E3SjiS 6 PAGINI 3LEI RT. In TARA 6 LEI px. ir? streliwfdB ABONAMENTE IN TARA un an — — — — 700 ei Şase luni------— 300 » Trei luni---------- 200 » In streinătate Un an— — — — 1400 lei Şase luni--------- 700 » Trei luni---------- 400 » REDACŢIA ADMINISTRAŢIA BUCUREŞTI STR. EDGARD QUINET No. 2 || STRADA ACADEMIE! No. 10 Telefoanele : Direcţia 331/23 , Redacţia si Administraţia 349/23 şi 303/11 IINCIURI COMERCIALe Se primesc direct la Administraţia ziarului p.r. Academie 17 si la reale Agenţiile de publicitate Manuscriptele republicate se distrug Duminică 1 Hai, 1927 LEI ex. tn jm& 6 LEI u. în sîreîni. Partidul naţional-liberal şi învăţământul REACŢIUNEA ŞCOLARA Problema intensificarei învăţământului secundar, prin sporirea numărului gimnaziilor şi al liceelor, a fost adusă în discuţiune printr’un recent interview acordat de un profesor universitar şi senator guvernamental. Ideile emise de profesorul universitar în chestiune, au fost calificate de reacţionare şi incompatibile cu necesităţile şi năzuinţele culturale de astăzi ale popo ■ului român, întrucât prin acel interview s’a susţinut că porţile gimnaziilor să fie închise fiilor de săteni, cari trebuesc îndrumaţi numai spre şcolile practice de agricultură. Problema pusă astfel, într-o asemenea formă simplistă şi categorică, se prezintă, pentru orice om de bună credinţă, cu un caracter de reacţionarism şi de exclusivism care nu puteau fi afirmate nici acum treizeci de ani cu brutalitatea cu care sunt afirmate astăzi de un profesor universitar din România întregită. In consecinţă, dintre toate demagogiile care înfloresc astăzi, profesorul universitar cu intercevul, nu descopere decât „demagogia şcolară“ pe care o demască şi o înfierează cu o energie foarte puţin... universitară Dar, în definitiv, teoriile profesorului universitar pe care îl sufocă demagogia... şcolară, n’ar fi de natură să provoace şi să întreţie disenţiuni prea îndelungate din partea acelora cari se preocupă de viitorul şcoalei şi al culturei româneşti, dacă acele teorii n’ar fi îmbrăţişate de organul oficios al guvernului, care şi-a luat ingrata sarcină de a le tălmăci şi justifica. "Şi chiar cu acest sprijin oficial, teoriile demagogiei şcolare tot nu ne-ar ispiti la o polemică serioasă, dacă în susţinerea acestor teorii, ziarul guvernului nu ar avea lipsa de abilitate dea căuta argumente pentru justificarea reacţionarismului şcolar, în critica acţiunei culturale a partidului naţional-liberal. Partidul naţional-liberal a afirmat şi a întreprins acţiunea culturală de astăzi, ca una din necesităţile fundamentale ale perioadei istorice prin care trece România. Această acţiune insa îşi are obârşiile şi îşi găseşte legăturile de continuitate în întreaga operă înfăptuită în curs de cincizeci de ani de partidul naţional liberal pe tărîmul învăţământului şi al culturei naţionale Partidul naţional-liberal a fost, şi în domeniul culturei, singurul partid care a avut un program şi care a realizat în învăţământ opera cea mai vastă şi mai temeinică. In ceia ce priveşte iluminarea satelor, partidul naţional-liberal, începând cu Dimitrie Sturdza şi Spiru Haret şi sfârşind cu ultima guvernare, a dus o acţiune continuă şi a înfăptuit o operă dintre cele mai fecunde. Dar în programul şcolar al partidului naţional-liberal, toate problemele de învăţământ şi-au găsit şi îşi găsesc un principiu cardinal şi un cadru de armonizare a tuturor nevoilor şi a tuturor intereselor care condiţionează o temeinică îndrumare a culturei naţionale. In acest program, de la şcoala primară până la Universitate, toate ramurile de învăţământ, secundar, comercial, technic, profesional, agricol etc. şi-au găsit îndrumarea firească şi corespunzătoare intereselor superioare ale Statului şi ale unei sănătoase desvoltări culturale a neamului. Guvernele liberale au înzestrat, universităţile, au sporit numărul şcoalelor secundare, au sporit numărul şcoalelor normale, au sporit într-o măsură nebănuită numărul şcoalelor primare, au creat numeroase şcoli practice de agricultură şi de specialitate, partidul liberal a făcut în permanenţă o politică şcolară de îndrumare a tineretului spre comerţ, industrie şi meserii. Dar partidul naţional liberal nu’a spus şi nu va spune niciodată că anumite şcoli trebue sa rămână închise unor anumite categorii sociale. Şi cu atât mai puţin va accepta ca fiilor de săteni — rezervorul cel mai curat şi mai viguros de împrospătare a energiilor naţionale — să li să închidă poarta şcoalei secundare. Reacţiunea şcolară — îmbrăţişată astăzi de oficiosul guvernului — nu va putea împiedeca biruinţa acţiune! culturale, după cum reacţiunea politică de odinioară n’a putut zădărnici biruinţa acţiunei democratice care ne-a dat împroprietărirea şi votul obştesc. VALUTA REFORMA FINANCIARA si MONETARA i BELGIA Le Temps cercetează într’o serie de articole rezultatele obţinute de reforma monetară - D. Georges Delly corespondentul lui „Le Temps” din Bruxelles expune într'o serie de articole interesante opera de refacere finaciară şi monetară din Belgia. Redăm aci un scurt rezumat al expunerilor făcute: „ Adaptarea durabilă la noua situaţie creiată prin stabilizarea monetară, nu cere numai sforţări in domeniul privat, ci şi în domeniul guvernamental — începe d-sa —. Acum tezaurul şi bugetul belgian sunt într'o situaţie satisfăcătoare de echilibru, încasările impozitelor morgan.Or «Ad fc sunt înregistrate şi plus-valori în secţia, contribuţiilor indirecte. In acest an, statul şi industriaşii au beneficiat de scăderea preţurilor provocate prin stabilizarea legală decretată pe un curs foarte scăzut. Va fi necesar să se procedeze la o ajustare definitivă a salariilor funcţionarilor publici. Se vor spori creditele pentru lucrările statului dat fiind preţurile mari existente. Se prevăd sporiri de impozite pentru aceste cheltueli suplimentare. Reparaţia pagubelor de război va fi realizată în 1928. Dar în unele domenii se vor face reduceri de impozite în favoarea industriilor de export. Insă nu poate fi vorba de a se reduce dotaţia cassei de amortizare. Bugetul viitor va fi primul buget al refacerei monetare Alcătuirea bugetului pe 1928, va fi primul buget al refacerei financiare şi monetare. Va avea de suportat toate consecinţele stabilizării legale la cursul de 175 franci livra şi va fi opera cea mai greu de realizat; se va cere o excepţională chibzuire pentru ca reforma monetară să nu compromită economia naţională prin sarcini noui. Va trebui să se precizeze programul guvernului care prevede mari lucrări publice în Belgia şi în Congo belgian. Din cauza marilor cheltueli necesitate s'ar putea ca acele lucrări să fie amânate — adaogă d. Detry. Nu se vor pup£, noui impozite în acest scop şi nici nu se va recurge la împrumuturi. Un apel al Statului la capitalul particular In unele cercuri se afirmă că guvernul ar proecta să apeleze la capitalul particular, a cărui forţă a crescut in Belgia de un an încoace. Schimburi de vederi şi studii preliminare se fac în acest scop. Astfel se vorbeşte de a se concesiona unui grup belgian, lucrările şi exploatarea pe un teren lung, a canalului Anvers-Liége. In Congo construirea de căi ferate era integral finanţată de tesaurul colonial. Societăţile concesionare construiau liniile cu banii coloniei şi proprietatea lor, aparţinea coloniei ; societatea trebuia să furnizeze numai materialul rulant, cu drept de exploatare. Acest sistem impunea mari împrumuturi in contul coloniei. Refacerea financiară a avut succesul dorit Actualmente se prepară un sistem nou; societăţile vor fi obligate să finanţeze ele lucrările prin apeluri la capitalul particular; guvernul colonial va acorda garanţia dobânzei şi o va plăti efectiv în primii ani, dar va păstra controlul efectiv al acestor linii de interes general construite în parte cu creditele tesaurului colonial. Opera ce trebue desăvârşită cere încă multe şi lungi sforţări. Este însă dovedit că reforma monetară a fost realizată în bune condiţiuni technice şi are baze financiare solide. Succesul reformei financiare poate pe altă parte fi considerat ca asigurat, deoarece condiţiile econirpiei naţionale pe care e bazată sunt favorabile. De şase luni împrejurările sunt cu deosebire favorabile. Belgia na cunoscut criza de credit. A fost un aflux de capitaluri. Din cauze cursului scăzut al stabilizării, inferior forţei de cumpărare a francului pe piaţa internă, criza economică a putut fi amânată, astfel că s’au putut lua măsurile necesare adaptărei. 1 *î Cronica teatrala de PAUL I. PROPAN Teatrul National.—,,Coma Leonids faţă de reacţiunea**, comedie întriun act şi „O noapte furtunoasă*', comedie în 2 acte, am bele de I. L. Caragiale Când un director al vreunui reaim din România vrea să aducă lume multă la teatru, atunci, recurge la repertoriul marelui Caragiale şi reia admirabilele sale comedii. Deunăzi „Scrisoarea pierdută’’ acum alte două comedii, se reprezintă în faţa unui public tot mai mult încântat să asculte cel mai veridic cel mai sclipitor, cel mai definitiv dialog teatral. Nici o vorbă de prisos, nici o replică de tăiat- Caractere admirabil descrise, o acţiune condusă la perfecţie. Un spirit de observaţie pătrunzător, şi crud. O satiră usturătoare. Tipuri cari trăesc d’apururi. Adevăratul teatru clasic românesc. Publicul cunoaşte atât de bine teatrul lui Caragiale, încât actorul pe scenă nu trebue să se încumete să schimbe vreo vorbă sau să intervertească o replică, fiindcă spectatorul imediat ar reacţiona. Ştim pe dinafară teatrul lui Caragiale. E cea mai mare cinste ce să poate aduce unui autor dramatic. Vechea gardă a teatrului Naţional din Bucureşti, artişti cari au avut onoarea şi norocul să înveţe rolurile sub ochii maestrului, sunt şi astăzi la locul de onoare şi duc la triumf creaţiunile lor. Generaţiile tinere de astăzi să vie să înveţe de la marii lor înaintaşi, cum trebue jucat Caragiale. In modul cel mai natural, fără un pic de deşartă. Textul e prin el însuşi atât de gras, atât de împodobit de spirit şi de haz, încât actorul nuu are voe să adaoge nimic de la dânsul. Cine va putea oare înlocui pe Iancu Brezeanu. Cine va purta ca dânsul uniforma, cine va şti să se încingă ca dânsul cu sabia, cine o va mânui cu atâta emfază leneşă, cine îşi va pune chipiul ca dânsul, pe o ureche, cine va umbla ca dânsul, târându-şi cizmele largi, şi grele, cine va face să zorne pintenii (unul în sus, altul, în jos), cine va soarbe ca dânsul din cafea, cine va pronunţa, ca dânsul „Rezon”. „Coana Veta e ruşinoasă”, cine va citi ca dânsul, cu intonaţiile lui, faimosul articol din’ gazetă, scris şi iscălit de B. Vena? cine va şti să explice ca dânsul, ce este un „sufragiu universal1’? Iancu Brezeanu a studiat rolul sub ochii şi după poveţele maestrului. Creaţiunea lui rămâne un model şi acei cărora d’acum înainte ie va fi sortit să intre în haina şi în pielea lui Nae Ipingescu, trebue să înveţe de la Brezeanu toate meritele, toate amănuntele, fiindcă fiecare din ele, străluceşte ca o piatră scumpă. Vedeţi-l pe Iancu Petrescu in Tibireă Inimă Rea. Deşi nu-l mai ajută astăzi glasul, atunci când fraza e mai bun desluşeşte fiecare vorbă, ce mare rămâne creaţia acestuia stâlp solid al primei noastre scene. Petrescu şi Brezeanu, stând la masă, sorbind din cafea şi, comentând politica din „Vocea Patriotului Naţionale”, Petrescu şi Brezeanu, urmărind „bagabontul“ prin casă, Petrescu, apărându-şi onoarea lui de familist, sunt minuni de realizare. Cine va mai povesti ca Iancu Petrescu, istoria de la grădula Union” cu coate-goale, şi cu mate fripte. Cine va şti să redea cu atâta naivitate, ca dânsul, încrederea oarbă în tejghetarul Kiriac ? Dar cine va putea egala creaţia Marii Cicurescu Bulfinsky în Veta ruşinoasă? Cine va cânta cu mai mult „of” la inimă ca dânsa, cine va coase cu mai multă dragoste galoanele de sergent la mondirul lui Kiriac, cine va fi mai îndrăgostită şi mai necăjită ca Veta, când Kiriac îi va face stupida scenă de gelozie pentru vagabondul de la Union ? De câte ori am avut ocazia să vedem pe Maria Ciucurescu în repertoriul Caragiale, de atâtea ori tuu ne-am putut stăpâni admiraţia sa, şi nu se maipentru talentul acestei mare comediane. Brezeanu, Petrescu, Maria Ciucurescu iată un trio fără de care, cu greu, ne putem închipui o interpretare a „Nopţii furtunoase“. Dar e drept să alăturăm la aceşti trei mari interpreţi ai lui Caragiale, pe d-l Aurel Atanasescu care, fără îndoală, că are în Kiriac tejghetarul, nu numai cel mai bun rol al său, dar o adevărată creaţie. Figura, care şi-a făcut-o părul frizat şi adus într’o parte, privirea pe sub geana ochiului, mersul, atitudinea, cu mâinile în buzunar, vorba gesturile sunt perfecte. D. Aurel Atanasiu a intrat în atmosfera comediei- Rolul lui Rică Venturiano, altădată jucat de A. Soreanu, a avut mai mulţi interpreţi tineri. I-a venit rândul d-lui Pop Marţian, acest tânăr şi talentat artist,, cu variate resurse, să apară în studentul în drept, arhivar la judecătorie şi poet îndrăgeşti! A rostit cu mult haz declaraţia de dragoste, pe întunerec, şi a eşit victorios din penibila situaţie, în care e pus atunci când îl urmăreşte furia lui Kiriac, ambitul lui Titircă şi zelul lui Nae Ipingescu. D-ra Eugenia Ciucurescu este o cumnăţică sfioasă, ruşinoasă, ascultând de „tata” şi de „nenea” dar care ştie pe ascuns, să trimeată biletele amorezului înflăcărat. Ansamblul îl complectează d-na V. Mierlescu, care în rolul piciului Spiridon, are unele atitudini foarte bune. „Noaptea furtunoasă” e ascultată nu numai cu atenţie, dar chiar cu pasiune de public. Fiecare cunoaştem peripeţiile comediei, am asistat de zeci de ori la reprezentarea ei, cu toate acestea, le aşteptăm cu bucurie, cu emoţie şi cu drag. Nu ne săturam văzându-i pe cei trei mari actori tălmăcind admirabilul text, şi reînviind tipuri de altădată, care prin caracterele lor, prin pasiunile lor, prin năravurile firei lor sunt de odinioară,de acum, şi de apururi. Spectacolul e complectat cu comedia „Conu Leonida fată cu reacţiunea” mai rar jucată, îmi amintesc de marele comedian Niculescu, care juca rolul „Mitului” în travesti. Nu se poate descrie hazul acelei creaţiuni. Observaţiunile cari le-am făcut, la începutul acestei cronici mi le-a provocat unele exagerări în jocul d-nei Sonia atunci, când făcea mătăniile înainte de culcare, atunci, când şi-a scos duzinele de fuste, atunci când sufla în lampă şi atunci când tresărea la pocniturile de puşcă. D. N■ Săvulescu iu .„Conu Leonida“, puţin jenat la început, s-’a simţit încet, încet, la largul său şi a redat savoarea rolului, pe care’l interpreta. Punerea în scenă, şi acum, şi altă dată, face cinste d-lui V. Enescu. — 1 1 ■—■»■r O operă de cultură şi mmaammmmmmosaKSB mamamma asistenţă publică Reclădirea spitalului Colţea Spitalul Colţea nu mai trebue reparat ci reclădit, — spune d. dr Angelescu într’un interview, arătând totodată pemtru ce el nu mai corespunde cerinţelor moderne. Şi d-sa, care cunoaşte situaţia, mai bine ca oricare al lui, fiind conducătorul uneia din clinicile acestui spital, p are desigur dreptate. Un acoperiş provizoriu trebue să se facă în grabă, 'are a preserva instalaţiile şi zidurile' rămase. Totodată trebue însă începută noua clădire, în faţa celei vechi, care să corespundă cerinţelor actuale. In sprijinul acestei soluţii vin mai multe fapte. Mai întâi, actuala clădire a fost rău construită de acum 40 ani, coiac a dat naştere atunci unui procesîntre antreprenori şi efori■ Din cauza temeliilor şubrede partea din dos riscă să se surpe împreună cu, bolnavii adăpostiţi în săli. Apoi nu există subsol absolut necesar pentru mişcarea spitalului, — aproape nu există săli de izolare nici pentru boli infecţioase nie pentru muribunzi..— nu există camere pentru instalaţiile necesare funcţionărei moderne a medicii,vH şi chirurgiei ca__ laboratorii, radiografie etc. In sfârşit sălile pentru bolnavi sunt de 10—16 paturi când ar trebui să fie de 1—2 paturi, ca în toate spitalele moderne. Reparaţiile actualei clădiri ar costa milioana, iar rezultatele, ar fi departe de a corespunde sacrificiilor ce s’ar face. Este deci nevoie de construirea unui nou local atât în interesul, bolnavilor, cât şi în acel al învăţământului medical, în spitalul Colica. In rut insulălate şase din principalele clinici, ale facultâţii de medicină. Cele trei administraţii publice interesate. — ministerul Instrucţiei, ministerul Sănătăţii şi Eforia, — au datoria de a colabora pentru realizarea acestui, scop- Eforia poate face un împrumut la Casa de Depuneri, garantat de aceste 2 ministere, cari au interesul, ca Bucureştii să fie dotati cu un spital și climei moderne. Facem deci apel la ministerele respective și la șeful guvernului, să dea tot concurs acestei opere de cultură și asistența publică. TURCKiAsi Liga balcanică Dupa o ştire din Angora de Tevfic Ruşdi Bey, ministrul de externe al Turciei ar fi declarat ca dacă se va constitui o ligă balcanică, Turcia va trebui să facă parte din această Ligă. O ligă care ar exclude Turcia, va fi privită ca îndreptată împotriva ei și atunci Turcia va lua măsurile cuvenite pentru apărarea ei. TEVFIC RUŞDI BEY I ECOURI . Franţa s’au făcut încercări de viteză pe linia de curând electrificată Bordeaux-Hendaeze. Locomotivele electrice, de o putere de 2250 de cai, au fost încărcate şi s’au obţinut viteze între 120"şi 100 km. pe oră, adică atât cât puteau suporta liniile. Prin construirea cablului telefonic Budapesta-Viena s-a făcut posibilă o legătură telefonică directă între Budapesta şi Paris. Experienţele de încercare au dat rezultate foarte bune şi linia va fi dată zilele acestea întrebuinţării publice. O convorbire de 3 minute constă 13,25 pengő. MOTE Semicentenarul TEATRULUI NAŢIONAL ■iniw-TFiiiminuii iim»M' Decanul scenei româneşti, d-nul Constantin Nottara, într'un articol plin de savuroase amintiri referitoare la începuturile Teatrului Naţional din Bucureşti — şi publicat în „L’Indépendance Roumaine" — ne informează că la 1 Septembrie viitor „formaţia actuală a Teatrului Naţional care derivă din Societatea Dramatică, înfiinţată în 1872 împlineşte 50 de ani de existenţă“. D. Nottara, propune o sărbătoare de comemorare. „Se va aduce aminte cu acest prilej numele actorilor cari au muncit pentru triumful Instituţiei — nume cari merită a fi gravate în marmoră şi expuse în foierul publicului mare. „După cum numele eroilor morţi în marele război pentru mărirea şi gloria ţarei, sunt înscrise pe aramă în diferite instituţii din cari au făcut parte, de asemenea, numele artiştilor va trebui să figureze pe zidurile Teatrului Naţional pentru ca publicii să poată să-şi aducă aminte de succesele şi de munca lor“. Propunerea aceasta e vrednică, de sufletul aceluia a cărui viaţă s’a împletit, atât de frumos şi de intim în viaţa teatrului nostru naţional, şi credem că oficialitatea şi publicul vor primi ideea comemorărei semicentenarului Teatrului Naţional, cu sentimentul datoriei împlinite şi a gestului plin de învăţăminte de viitor. Se va dovedi, prin aducerea aminte a trecutului greu, ce se poate face cu inimă, caldă, şi cu încredere în viitor. Se va dovedi că atunci când sufletele nu sunt sterpe, se gasesc în bunele voinţe puterile de propăşire în toate direcţiile , şi într’o ţară cu un trecut atât de puţin prielnic culturei artistice, s’a putut înfiripa o Societate Dramatică, o trupă care a ajuns la situaţia de azi, adică la nivelul artistic cel mai apropiat progresului din alte ţări de veche cultură, şi civilizaţie. • Cu inima de atunci, s’a putut pune astfel temeliile unui aşezământ, artistic, care azi cinsteşte reputaţia noastră culurală. Şi pentru că d. Nottara, aminteşte de zilele grele ale începuturilor, şi de jertfele personale a celor ce au pus la temelia teatrului viaţa lor, este bine să ne amintim că actoria era acum cincizeci de ani, aproape capitis diminctio, că „băeţii de familie" erau urgisiţi de părinţi când intrau în teatru, şi că prejudiciile erau atât de protivnice carierei şi vocaţiunei pentru teatru, încât actorul trebuia să fie cu adevărat un mucenic al ideei, un apostol pasionat de frumuseţe, şi un îndrăgostit de succesul rampei, pentru a trece peste toate piedicile şi-a, se face actor. Trebuia să fie un revoltat pentru a creia totuşi ordinea socială, pe care arta o aduce totdeauna ca o ofrandă scumpă in societatea în care ea înfloreşte. Şi câte privaţiuni materiale nu au cunoscut pionierii artei actoriceşti la noi ? Câte luni grele de vară, în care un Nottara şi un Iulian, un G. Manolescu şi o Aristizza Romanescu trebuia să joace farse în grădini pentru a putea trăi. Quantum mutatur ab ille ! Şi câte frumoase vieţi jertfite nu ar merita să fie pomenite cu respectul ce se cuvine înaintaşilor! PETRONIUS Aprovizionarea C. F. R. POLITICA COMBUSTIBILULUI O comeptiune «greşită » de Inginer DI.N PERVETEANU Stabilirea preţurilor In fiecare an se cheltueşte circa miliarde lei pentru aprovizionarea cu energie calorifică necesară transporturilor pe C. F. R. In cursul anului expirat, pentru traficul reţelei C.F.R. , au consumat diferiţi combustibili precum : cărbuni, lignit, păcură şi lemne de o forţa calorifică de circa 11.842 miliarde calorii. Această cifră este cu 4,6 % superioară celei din anul precedent, reprezentând în majoritate covârşitoare cărbunii bruni şi ligniţii, a căror consumaţie se poate estima la circa 2.000.000 toneDintre aceşti doi combustibili, cărbunii se întrebuinţează in proporţie calorifică de două treimi, iar lignitul o treime. Este de remarcat scăderea continuă a întrebuinţării lemnului în favorul cărbunilor solizi ; astfel dela 16,4 la sută în putere calorifică cât reprezintă în 1922 utilizarea lemnului, în 1925 avem 8,1 la sută, iar.. în 1926 numai 5,2 la sută şi aceasta cu tendinţă de scădere. înţelegem că la baza acestei concepţiuni teoretice stă ideia unei distribuţii raţionale a diferiţilor combustibili, care ar evita transporturi inutile. Dar ne mediem de anumite idei ce s’au ventilat şi cari tindeau la demonstrarea necesităţei unui import de cărbuni din Silezia şi Heraclea pentru Bucovina şi Basarabia, demonstration® bazată pe concluzia limitarei razei de aprovizionare. Ar fi desigur o proastă gospodărie dacă s’ar încălzi locomotivele în Ardeal sau Banat cu cărbuni de Comăneşti, precum şi dacă s’ar atribui cărbunilor din Valea Jiului o zonă de desfacere inferioară capacitate.! sale de producţiune, din care cauză ar urma o micşorare a producţiunei şi o majorare a preţului de cost. O distribuţie raţională şi reală nu se face prin consideraţiuni pur teoretice. Politica de distribuţie a coinhustibilului ce trebue să fie urmată la C. F. R. trebue să nu atingă desvoltarea normală a producţiunei ?IitLdîllLnil?priA1,°^ 06 VOr dldar’s’o’^ncuiSiezm Nane Putem închipui că s’ar putea lua anumite măsuri contrare şi de aceia preconizăm împărţirea reţelei C. F. R. pe zone de desfacere, a căror consumaţie să corespundă autevei de extracţie. Soluţia distribuţiei matematice se poate da prin trasarea în jurul centrelor carbonifera a unor cercuri cari să închidă o ■reţea de cale ferată a cărei, consumaţie să reprezinte producţia de combustibil. In acest caz însă ar rămâne unele regiuni din ţară neaprovizionate de când altele s’ar aproviziona de mai multe ori, din cauză că centrele producătoare nu sunt aşezate în toate regiunile ţărei-Se va ameliora această soluţie prin deplasarea regiunilor comune de desfacere în celelalte regiuni. In nici un caz nu ne putem gândi la import de combustibil pentru C. F. R., azi când întreaga consumaţie poate fi satisfăcuta prin combustibili naţionali. Cum trebue socotit praful Este deci clar ca preţul combustibilului trebue socotit la mină si după valoarea sa utilă, astfel că ideia preconizată de F. R., aceia a constantei puteri de aprovizionare, în orice rapt al cărei trebue amendată. Distribuţia combustibilului este o chestiune ce priveşte exclusiv C. F. R.iar nu şi pe cărbunari, cari nu se ocupă decât de producţiune. Această distribuţie trebue făcută aşa cum am arătat mai sus, fără să stânjenească exploatarea In ceace priveşte importul de combustibil, el trebue prohibit deoarece nevoile C. F. R. se por satisface prin mijloace proprii. Preţurile cărbunilor furnizaţi C. F. R. în cursul anului 1926, preţuri ce vor fi valabile şi pentru anul curent, s’au stabilit , după lungi tratative ce au avut loc între ministerul de comunicaţii şi grupul societăţilor carbonifere, — prin jurnalul consiliului de miniştri No- 3840 din 21 Decembrie 1926. Acest jurnal prevede 3 categorii de cărbuni : A. Cărbuni din Valea Jiului (Petroşau, Lupeni, Lonea, Sălătrua) a căror preţ variază după calitate între 982 şi 1340 lei tona. B. Cărbuni bruni în straturi, subţiri (Creditul carbonifer, Codlea, Lapoşul de sus, Plop, Chiricel, Jibfiu, Mehadia, Jablanita, Valea Rusca, Soricani) cu un preţ de 638 — 1000 lei tona. C. Dgniti lemnoşi ÎVâveierova, Schitu Goleşti, Baben Sălăgeana, Doiceşti, Lăculeţe, etc.) cu un preţ de 580.680 lei tona. Preţurile stipulate nu se vor semna contracte cu C. F. R. Aceste preţuri au dat foc la serioase obiecţiuni făcute din partei cărbunarilor şi în particular de către proprietarii de lignit pentru cari situaţiunea era şi încă este destul de grea dat fiind scumpetea mâniei de lucru şi a materialelor. La preţurile oferite de C. F. H. exploatarea devine nerentabilă Şi lucrul acesta se explică uşor dacă ţinem seama că cheltuelile unei exploatări de cărbune inferior, faţă de o mină cu cărbune superior, nu se micşorează în proporţia devalorizărei produsului. Or, marele cumpărător care este C. F. R» plăteşte la valoarea utilă a combustibilului socotită prin puterea sa de vaporizare. O concepţiune greşită ■—I hinni'« NI La calcularea preţurilor cărbunilor, C. F. R. a mers cu raţionamentul teoretic prea departe şi a greşit. In loc să se mărginească la stabilirea preţului după puterea de vaporizare (adică după cantitatea de apă ,se poate vaporiza combustibilul) la locul minei, fapt care determină în mod calitativ valoarea, unui combustibil, s’a considerat costul vaporizărei apei pe locomotivă, impunând ca acest cost să fie constant pentru orice staţiune de cale ferată. Pentru a sesiza mai bine aceasta, e suficient să amintim că preţul de cost al combustibilului la mină faţă de preţul combustibilului urcat pe locomotivă într’o staţiune oarecare, este mai mic cu cheltuelile necesare transportului şi manutenţiunei lui de la mină până sus pe tender. C. F. R. voind a avea un preţ unic pe locomotivă în orice punct al ţărei, rezultă una din următoarele anomalii: a) sau preţul la mină a unei aceleaşi calităţi de cărbune ar varia după localitatea de destinaţie şi după organizarea manutenţiunei, ambele operaţiuni ce nu deprind de producătorul cărbunar. b) sau se va pretinde limitarea razei de aprovizionare cu cărbune de la mină astfel ca cheltuelile de transport să nu depăşească acea constantă, teoretică. Dacă spiritul de echitate al C. F. R. este aşa de desvoltat, atunci de ce n’ar diferenţia şi tarifele după cum trenul merge la vale sau la deal sau după cum traficul are loc într’o regiune mai aproape sau mai departe , de un gentru carbonifer. Explicaţia tarifelor unice este prea simplă însă pentru a mai insista. Distribuţia raţională a com bustibilului