Viitorul, mai 1927 (Anul 20, nr. 5752-5776)

1927-05-01 / nr. 5752

Unul as et­ate »zecelea Ro. 575» 3Sa3BE322E3SjiS 6 PAGINI 3LEI RT. In TARA 6 LEI px. ir? streliwfd­B ABONAMENTE IN TARA un an — — — — 700 ei Şase luni------— 300 » Trei luni---------- 200 » In streinătate Un an— — — — 1400 lei Şase luni--------- 700 » Trei luni---------- 400 » REDACŢIA ADMINISTRAŢIA BUCUREŞTI STR. EDGARD QUINET No. 2 || STRADA ACADEMIE! No. 10 Telefoanele : Direcţia 331/23 , Redacţia si Administraţia 349/23 şi 303/11 I­INCIURI COMERCIAL­e Se primesc direct la Administraţia ziarului p.r. Academie 17 si la reale Agenţiile de publicitate Manuscriptele republicate se distrug Duminică 1 Hai, 1927 LEI ex. tn jm& 6 LEI u. în sîreîni. Partidul naţional-liberal şi învăţământul REACŢIUNEA ŞCOLARA Problema intensificarei învă­ţământului secundar, prin spori­rea numărului g­imnaziilor şi al liceelor, a fost adusă în discuţiu­­ne printr’un recent interview a­­cordat de un profesor universi­tar şi senator guvernamental. Ideile emise de profesorul uni­versitar în chestiune, au fost ca­lificate de reacţionare şi incom­patibile cu necesităţile şi năzuin­ţele culturale de astăzi ale popo ■ului român, întrucât prin acel interview s’a susţinut că porţile gimnaziilor să fie închise fiilor de săteni, cari trebuesc îndru­maţi numai spre şcolile practice de agricultură. Problema pusă astfel, într-o a­­semenea formă simplistă şi cate­gorică, se prezintă, pentru orice om de bună credinţă, cu un carac­ter de reacţionarism şi de exclu­sivism care nu puteau fi afirmate nici acum treizeci de ani cu bru­talitatea cu care sunt afirmate astăzi de un profesor universitar din România întregită. In consecinţă, dintre toate de­magogiile care înfloresc astăzi, profesorul universitar cu inter­­c­evul, nu descopere decât „de­magogia şcolară“ pe care o de­mască şi o înfierează cu o energie foarte puţin... universitară­ Dar, în definitiv, teoriile profe­sorului universitar pe care îl su­focă demagogia... şcolară, n’ar fi de natură să provoace şi să între­­ţie disenţiuni prea îndelungate din partea acelora cari se preocu­pă­ de viitorul şcoalei şi al cultu­­rei româneşti, dacă acele teorii n’ar fi îmbrăţişate de organul­­ o­­ficios al guvernului, care şi-a luat ingrata sarcină de a le tăl­măci şi justifica. "Şi chiar cu acest sprijin ofi­cial, teoriile demagogiei şcolare tot nu ne-ar ispiti la o polemică serioasă, dacă în susţinerea ace­stor teorii, ziarul guvernului nu ar avea lipsa de abilitate de­­a căuta argumente pentru justifi­carea reacţionarismului şcolar, în critica acţiunei culturale a par­tidului naţional-liberal. Partidul naţional-liberal a afir­mat şi a întreprins acţiunea cul­turală de astăzi, ca una din ne­cesităţile fundamentale ale pe­rioadei istorice prin care trece România. Această acţiune insa îşi are o­­bârşiile şi îşi găseşte legăturile de continuitate în întreaga operă înfăptuită în curs de cincizeci de ani de partidul naţion­al liberal pe tărîmul învăţământului şi al culturei naţionale­ Partidul naţional-liberal a fost, şi în domeniul culturei, singurul partid care a avut un program şi care a realizat în învăţământ opera cea mai vastă şi mai te­meinică. In ceia ce priveşte i­luminarea satelor, partidul naţional-liberal, începând cu Dimitrie Sturdza şi Spiru Haret şi sfârşind cu ulti­ma guvernare, a dus o acţiune continuă şi a înfăptuit o operă dintre cele mai fecunde. Dar în programul şcolar al partidului naţional-liberal, toate problemele de învăţământ şi-au găsit şi îşi găsesc un principiu cardinal şi un cadru de armonizare a tutu­ror nevoilor şi a tuturor intere­selor care condiţionează o temei­nică îndrumare a culturei naţio­nale. In acest program, de la şcoala primară până la Universitate, toate ramurile de învăţământ, se­cundar, comercial, technic, profe­sional, agricol etc. şi-au găsit în­drumarea firească şi corespunză­toare intereselor superioare ale Statului şi ale unei sănătoase des­voltări culturale a neamului. Guvernele liberale au înzestrat, universităţile, au sporit numărul şcoalelor secundare, au sporit nu­mărul şcoalelor normale, au spo­rit într-o măsură nebănuită nu­mărul şcoalelor primare, au creat numeroase şcoli practice de agri­cultură şi de specialitate, parti­dul liberal a făcut în permanenţă o politică şcolară de îndrumare a tineretului spre comerţ, industrie şi meserii. Dar partidul naţional liberal nu’a spus şi nu va spune niciodată că anumite şcoli trebue sa rămână închise unor anumite categorii sociale. Şi cu atât mai puţin va accep­ta ca fiilor de săteni — rezervo­rul cel mai curat şi mai viguros de împrospătare a energiilor na­ţionale — să li să închidă poarta şcoalei secundare. Reacţiunea şcolară — îmbrăţi­şată astăzi de oficiosul guvernu­lui — nu va putea împiedeca bi­ruinţa acţiune! culturale, după cum reacţiunea politică de odi­nioară n’a putut zădărnici biruin­ţa acţiunei democratice care ne-a dat împroprietărirea şi votul ob­ştesc. VALUTA REFORMA FINANCIARA si MONETARA i BELGIA Le Temps cercetează într’o serie de articole re­zultatele obţinute de reforma monetară - D. Georges Delly corespondentul lui „Le Temps” din Bruxelles expu­ne într'o serie de articole interesante opera de refacere finaciară­ şi mo­netară din Belgia. Redăm aci un scurt rezumat al expunerilor făcute: „ Adaptarea durabilă la noua si­tuaţie creiată prin stabilizarea mo­netară, nu cere numai sforţări in domeniul privat, ci şi în domeniul guvernamental — începe d-sa —. A­­cum tezaurul şi bugetul belgian sunt într'o situaţie satisfăcătoare de echilibru, încasările impozitelor morg­an­.Or «Ad­ fc sunt înregistrate şi plus-valori în secţia, contribuţiilor indirecte. In acest an, statul şi in­dustriaşii au beneficiat de scăderea preţurilor provocate prin stabiliza­rea legală decretată pe un curs foar­te scăzut. Va fi necesar să se proce­deze la o ajustare definitivă a sala­riilor funcţionarilor publici. Se vor spori creditele pentru lucrările sta­tului dat fiind preţurile mari exis­tente. Se prevăd sporiri de impozite pen­tru aceste cheltueli suplimentare. Re­paraţia pagubelor de război va fi realizată în 1928. Dar în unele do­menii se vor face reduceri de im­pozite în favoarea industriilor de export. Insă nu poate fi vorba de a se re­duce dotaţia cassei de amortizare. Bugetul viitor va fi primul buget al refacerei monetare Alcătuirea bugetului pe 1928, va fi primul buget al refacerei financiare şi monetare. Va avea de suportat toate consecinţele stabilizării legale la cur­sul de 175 franci livra şi va fi opera cea mai greu de realizat; se va cere o excepţională chibzuire pen­tru ca reforma monetară să nu com­promită economia naţională prin sarcini noui. Va trebui să se precizeze progra­mul guvernului care prevede mari lucrări publice în Belgia şi în Congo belgian. Din cauza marilor cheltueli necesitate s'ar putea ca acele lucrări să fie amânate — adaogă d. Detry. Nu se vor pup£, noui impozite în a­cest scop şi nici nu se va recurge la împrumuturi. Un apel al Statului la capitalul particular In unele cercuri se afirmă că gu­vernul ar proecta să apeleze la ca­pitalul particular, a cărui forţă a crescut in Belgia de un an­ încoace. Schimburi de vederi şi studii pre­liminare se fac în acest scop. Astfel se vorbeşte de a se concesiona unui grup belgian, lucrările şi exploa­tarea pe un teren lung, a canalului Anvers-Liége. In Congo construirea­ de căi ferate era integral finanţată de tesaurul colonial. Societăţile concesionare con­struiau liniile cu banii coloniei şi proprietatea lor, aparţinea coloniei ; societatea trebuia să furnizeze nu­mai materialul rulant, cu drept de exploatare. Acest sistem impunea mari împru­muturi in contul coloniei. Refacerea financiară a avut succesul dorit Actualmente se prepară un sistem nou; societăţile vor fi obligate să finanţeze ele lucrările prin apeluri la capitalul particular; guvernul colonial va acorda garanţia dobân­­zei şi o va plăti efectiv în primii ani, dar­ va păstra controlul efectiv al acestor linii de interes general con­struite în parte cu creditele tesau­rul­ui colonial. Opera ce trebue desăvârşită cere încă multe şi lungi sforţări. Este însă dovedit că reforma monetară a fost realizată în bune condiţiuni technice şi are baze financiare so­lide. Succesul reformei financiare poate pe altă parte fi considerat ca asigurat, de­oarece condiţiile eco­­nirpiei naţionale pe care e bazată sunt favorabile. De şase luni împre­jurările sunt cu deosebire favora­bile. Belgia na cunoscut criza de credit. A fost un aflux de capitaluri. Din cauze cursului scăzut al stabili­­zării, inferior forţei de cumpărare a francului pe piaţa internă, criza e­­conomică a putut fi amânată, astfel că s’au putut lua măsurile necesare adaptărei. 1 *î Cronica teatrala de PAUL I. PROPAN Teatrul National.—,,Coma Leonids faţă de reacţiunea**, comedie întriun act şi „O noapte furtunoasă*', comedie în 2 acte, am­­ bele de I. L. Caragiale Când un director al vre­unui rea­im din România vrea să aducă lume multă la teatru, atunci, re­curge la repertoriul marelui Cara­giale şi reia admirabilele sale co­medii. Deunăzi „Scrisoarea pierdută’’ acum alte două comedii, se repre­zintă în faţa unui public tot mai mult încântat să asculte cel mai veridic cel mai sclipitor, cel mai definitiv dialog teatral. Nici o vor­bă de prisos, nici o replică de tăiat- Caractere admirabil descrise, o ac­ţiune condusă la perfecţie. Un spi­rit de observaţie pătrunzător, şi crud. O satiră usturătoare. Tipuri cari trăesc d’apururi. Adevăratul teatru clasic românesc. Publicul cunoaşte atât de bine teatrul lui Caragiale, încât acto­rul pe scenă nu trebue să se încu­mete să schimbe vre­o vorbă sau să intervertească o replică, fiind­că spectatorul imediat ar reacţio­na. Ştim pe dinafară teatrul lui Caragiale. E cea mai mare cinste ce să poate aduce unui autor dra­matic. Vechea gardă a teatrului Naţio­nal din Bucureşti, artişti cari au avut onoarea şi norocul să înveţe rolurile sub ochii maestrului, sunt şi astăzi la locul de onoare şi duc la triumf creaţiunile lor. Genera­ţiile tinere de astăzi să vie să în­veţe de la marii lor înaintaşi, cum trebue jucat Caragiale. In modul cel mai natural, fără un pic de de­şartă. Textul e prin el însu­şi atât de gras, atât de împodobit de spirit şi de haz, încât actorul nuu are voe să adaoge nimic de la dânsul. Cine va putea oare înlocui pe Iancu Brezeanu. Cine va purta ca dânsul uniforma, cine va şti să se încingă ca dânsul cu sabia, cine o va mânui cu atâta emfază le­neşă, cine îşi va­ pune chipiul ca dânsul, pe o ureche, cine va umbla ca dânsul, târându-şi cizmele largi, şi grele, cine va face să zorn­e pintenii (unul în sus, altul, în jos), cine va soarbe ca dânsul din cafea, cine va pronunţa, ca dânsul „Re­zon”. „Coana Veta e ruşinoasă”, cine va citi ca dânsul, cu intona­ţiile lui, faimosul articol din’ ga­zetă, scris şi iscălit de B. Vena? cine va şti să explice ca dânsul, ce este un „sufragiu universal1’? Iancu Brezeanu a studiat rolul sub ochii şi după poveţele maestrului. Creaţiunea lui rămâne un model şi acei cărora d’acum înainte ie va fi sortit să intre în haina şi în pielea lui Nae Ipingescu, trebue să înveţe de la Brezeanu toate meri­tele, toate amănuntele, fiindcă fie­care din ele, străluceşte ca o pia­tră scumpă. Vedeţi-l pe Iancu Petrescu in Tibireă Inimă Rea. Deşi nu-l mai ajută astăzi glasul, atunci când fraza e mai bun desluşeşte fiecare vorbă, ce mare rămâne creaţia acestuia stâlp so­lid al primei noastre scene. Pe­trescu şi Brezeanu, stând la masă, sorbind din cafea şi, comentând politica din „Vocea Patriotului Naţionale”, Petrescu şi Brezeanu, urmărind „bagabontul“ prin casă, Petrescu, apărându-şi onoarea lui de familist, sunt minuni de reali­zare. Cine va mai povesti ca Iancu Petrescu, istoria de la grădula Union” cu coate-goale, şi cu mate fripte. Cine va şti să redea cu a­­tâta naivitate, ca dânsul, încrede­rea oarbă în tejghetarul Kiriac ? Dar cine va putea egala creaţia Marii Cicurescu Bulfinsky în Veta ruşinoasă? Cine va cânta cu mai mult „of” la inimă ca dânsa, cine va coase cu mai multă dragoste galoanele de­ sergent la mondirul lui Kiriac, cine va fi mai îndră­gostită şi mai necăjită ca Veta, când Kiriac îi va face stupida scenă de gelozie pentru vagabon­dul de la Union ? De câte ori am avut ocazia să vedem pe Maria Ciucurescu în re­­­pertoriul Caragiale, de atâtea ori tuu ne-am putut stăpâni admiraţia sa, şi nu se mai­­pentru talentul acestei mare come­­diane. Brezeanu, Petrescu, Maria Ciu­­curescu iată un trio fără de care, cu greu, ne putem închipui o in­terpretare a „Nopţii furtunoase“. Dar e drept să alăturăm la a­­ceşti trei mari interpreţi ai lui Caragiale, pe d-l Aurel Atanasescu care, fără îndoală, că are în Ki­riac tejghetarul, nu numai cel mai bun rol al său, dar o adevărată creaţie. Figura, care şi-a făcut-o­ pă­rul frizat şi adus într’o parte, pri­vir­ea pe sub geana ochiului, mer­sul, atitudinea, cu mâinile în buzu­nar, vorba gesturile sunt perfecte. D. Aurel Atanasiu a intrat în at­mosfera comediei- Rolul lui Rică Venturiano, altădată jucat de A. Soreanu, a avut mai mulţi inter­preţi tineri. I-a venit rândul d-lui Pop Marţian, acest tânăr şi talen­tat artist,, cu variate resurse, să apară în studentul în drept, arhi­var la judecătorie şi poet îndră­geşti! A rostit cu mult haz de­claraţia de dragoste, pe întunerec, şi a eşit victorios din penibila si­tuaţie, în care e pus atunci când îl urmăreşte furia lui Kiriac, ambi­­tul lui Titircă şi zelul lui Nae Ipingescu. D-ra Eugenia Ciucurescu este o cumnăţică sfioasă, ruşinoasă, as­cultând de „tata” şi de „nenea” dar care ştie pe ascuns, să trimeată biletele amorezului înflăcărat. An­samblul îl complectează d-na V. Mierlescu, care în rolul piciului Spiridon, are unele atitudini foar­te bune. „Noaptea furtunoasă” e ascul­tată nu n­um­­ai cu atenţie, dar chiar cu pasiune de public. Fiecare cunoaştem peripeţiile comediei, am asistat de zeci de ori la repre­zentarea ei, cu toate acestea, le aşteptăm cu bucurie, cu emoţie şi cu drag. Nu ne săturam văzându-i pe cei trei mari actori tălmăcind admi­rabilul text, şi reînviind tipuri de altădată, care prin caracterele lor, prin pasiunile lor, prin năravu­rile firei­ lor sunt de odinioară,­­de acum, şi de apururi. Spectacolul e complectat cu comedia „Conu Leo­­nida fată cu reacţiunea” mai rar jucată, îmi amintesc de marele co­median Niculescu, care juca ro­lul „Mitului” în travesti. Nu se poate descrie hazul acelei crea­­ţiuni. Observaţiunile cari le-am făcut, la începutul acestei cronici mi le-a provocat unele exagerări în jocul d-nei Sonia atunci, când făcea mă­­tăniile înainte de culcare, atunci, când şi-a scos duzinele de fuste, atunci când sufla în lampă şi a­­tunci când tresărea la pocniturile de puşcă. D. N■ Săvulescu iu .„Conu Leo­­nida“, puţin jenat la început, s-’a simţit încet, încet, la largul său şi a redat savoarea rolului, pe ca­­re’l interpreta. Punerea în scenă, şi acum, şi altă dată, face cinste d-lui V. Enescu. — 1 1 ■—■»■r O operă de cultură şi mmaammmmmmosaKSB mamamma asistenţă publică Reclădirea spitalului Colţea Spitalul Colţea nu mai trebue re­parat ci reclădit, — spune d. dr­ Angelescu într’un interview, ară­tând totodată pemtru ce el nu mai corespunde cerinţelor moderne. Şi d-sa, care cunoaşte situaţia, mai bine ca oricare al lu­i, fiind condu­cătorul uneia din clinicile acestui spital, p are desigur dreptate. Un acoperiş provizoriu trebue să se facă în grabă, 'are a preserva instalaţiile şi zidurile' rămase. Totodată trebue însă începută noua clădire, în faţa celei vechi, care să corespundă cerinţelor ac­tuale. In sprijinul acestei­ soluţii vin mai multe fapte. Mai întâi, actu­ala clădire a fost rău construită de acum 40 ani, coia­­c a dat naştere atunci unui proces­­între antrepre­­nori şi efori■ Din cauza temeliilor şubrede partea din dos riscă să se surpe împreună cu, bolnavii adă­postiţi în săli. Apoi nu există sub­sol absolut necesar­ pentru mişca­rea spitalului, — aproape nu e­­xistă săli de izolare nici pentru boli infecţioase nie pentru muri­bunzi..— nu există­ camere pentru instalaţiile necesare funcţionărei moderne a medicii,vH şi chirurgiei ca__ labor­atorii, radiografie etc. In sfârşit sălile pentru bolnavi sunt de 10—16 paturi când ar trebui să fie de 1—2 paturi, ca în toate spi­talele moderne. Reparaţiile actualei clădiri ar costa milioana, iar rezultatele, ar­ fi departe de­ a corespunde sacri­ficiilor ce s’ar face. Este deci ne­voie de construirea unui nou local atât în interesul, bolnavilor, cât şi în acel al învăţământului medical, în spitalul Colica. In­ rut insulălate şase din principalele clinici, ale facultâţii de medicină. Cele trei administraţii publice interesate. — ministerul Instrucţiei, ministe­rul Sănătăţii şi Eforia, — au datoria de­ a colabora pentru rea­lizarea acestui, scop- Eforia poate face un împrumut la Casa de De­­puneri, garantat de aceste 2 mi­nistere, cari au interesul, ca Bucu­reştii să fie dotati cu un spital și climei moderne. Facem deci apel la­ ministerele respective și la șeful guvernului, să dea tot concur­s acestei opere de cultură și asistența publică. TURCKiA­si Liga balcanică Du­pa o ştire din Angora de Tevfic Ruşdi Bey, ministrul de externe al Turciei ar fi declarat ca dacă se va constitui o ligă bal­canică, Turcia va trebui să facă parte din această Ligă. O ligă care ar exclude Turcia, va fi pri­vită ca îndreptată împotriva ei și atunci Turcia va lua măsurile­­ cuvenite pentru apărarea ei. TEVFIC RUŞDI BEY I ECOURI . Franţa s’au făcut încercări de viteză pe linia de curând electri­ficată Bordeaux-Hendaeze. Loco­motivele electrice, de o putere de 2250 de cai, au fost încărcate şi s’au obţinut viteze între 120"şi 100 km. pe oră, adică atât cât puteau suporta liniile. P­rin construirea cablului telefo­nic Budapesta-Viena s-a făcut posibilă o legătură telefonică directă între Budapesta şi Paris. Ex­perienţele de încercare au dat re­zultate foarte bune şi linia va fi dată zilele acestea întrebuinţării publice. O convorbire de 3 minute constă 13,25 pengő. MOTE Semicentenarul TEATRULUI NAŢIONAL ■iniw-TFiiiminuii i­im»M' Decanul scenei româneşti, d-nul Constantin Nottara, într'un articol plin de savuroase amintiri referi­toare la începuturile Teatrului Na­ţional din Bucureşti — şi publicat în „L’Indépendance Roumaine" — ne informează că la 1 Septembrie viitor „formaţia actuală a Teatrului Naţional care derivă din­­ Societatea Dramatică, înfiinţată în 1872 împli­neşte 50 de ani de existenţă“. D. Nottara, propune o sărbătoare de comemorare. „Se va aduce aminte cu acest prilej numele actorilor cari au muncit pentru triumful Institu­ţiei — nume cari merită a fi gra­vate în marmoră şi expuse în foie­­rul publicului mare. „După cum numele eroilor morţi în marele război pentru mărirea şi gloria ţarei, sunt înscrise pe aramă în diferite instituţii din cari au făcut parte, de asemenea, numele artiştilor va trebui să figureze pe­­ zidurile Teatrului Naţional pentru­ ca publi­cii­ să poată să-şi aducă aminte de succesele şi de munca lor“. Propunerea aceasta e vrednică, de sufletul aceluia a cărui viaţă s’a îm­pletit, atât de frumos şi de intim în viaţa teatrului nostru naţional, şi credem că oficialitatea şi publicul vor primi ideea comemorărei semi­centenarului Teatrului Naţional, cu sentimentul datoriei împlinite şi a gestului plin de învăţăminte de viitor. Se va dovedi, prin aducerea aminte a trecutului greu, ce se poate face cu inimă, caldă, şi cu încredere în viitor. Se va dovedi că atunci când sufletele nu sunt sterpe, se ga­sesc în bunele voinţe puterile de propăşire în toate direcţiile , şi în­tr’o ţară cu un trecut atât de puţin prielnic culturei artistice, s’a putut înfiripa o Societate Dramatică, o trupă care a ajuns la situaţia de azi, adică la nivelul artistic cel mai apropiat progresului din alte ţări de veche cultură, şi civilizaţie. • Cu inima de atunci, s’a­ putut pune astfel temeliile unui aşezământ, ar­­tistic, care azi cinsteşte reputaţia noastră culurală. Şi pentru­ că d. Nottara, aminteşte de zilele grele ale începuturilor, şi de jertfele personale a celor ce au pus la temelia teatrului viaţa lor, este bine să ne amintim că actoria era acum cinci­zeci de ani, aproape­­ capitis diminctio, că „băeţii de familie" erau urgisiţi de părinţi când intrau în teatru, şi că preju­diciile erau atât de protivnice carie­rei şi vocaţiunei pentru teatru, încât actorul trebuia să fie cu adevărat un mucenic al ideei, un apostol pa­sionat de frumuseţe, şi un îndră­gostit de succesul rampei, pentru a trece peste toate piedicile şi-a, se face actor.­­ Trebuia să fie un revoltat pentru a creia totuşi ordinea socială, pe care arta o aduce totdeauna ca o o­­frandă scumpă in societatea în care ea înfloreşte. Şi câte privaţiuni materiale nu au cunoscut pionierii artei actoriceşti la­ noi ? Câte luni grele de vară, în care un Nottara şi un Iulian, un G. Manolescu şi o Arist­izza Roma­­nescu trebuia să joace farse în gră­dini pentru a putea trăi. Quantum mutatur ab ille ! Şi câte frumoase vieţi jertfite nu ar merita să fie pomenite cu respectul ce se cuvine înaintaşilor! PETRONIUS Aprovizionarea C. F. R. POLITICA COMBUSTIBILULUI O comeptiune «greşită » de Inginer DI.N PERVETEANU Stabilirea preţurilor In fiecare an se cheltueşte circa miliarde lei pentru aproviziona­rea cu energie calorifică necesară transporturilor pe C. F. R. In cursul anului­ expirat, pentru traficul reţelei C.F.R. , au consumat diferiţi combustibili precum : căr­buni, lignit, păcură şi lemne de o forţa calorifică de circa 11.842 mi­liarde calorii. Această cifră este cu 4,6 % superioară celei din anul pre­cedent, reprezentând în majoritate covârşitoare cărbunii bruni şi lig­niţii, a căror consumaţie se poate estima la circa 2.000.000 tone­­Dintre aceşti doi combustibili, cărbunii se întrebuinţează in­ pro­porţie calorifică de două treimi, iar lignitul o treime. Este de re­marcat scăderea continuă a între­­buinţării lemnului în favorul căr­bunilor­ solizi ; astfel dela 16,4 la sută în putere calorifică cât re­prezintă în 1922 utilizarea lemnu­lui, în 1925 avem 8,1 la sută, iar.. în 1926 numai 5,2 la­ sută şi aceasta cu tendinţă de scădere. înţelegem că la baza acestei con­­cepţiuni teoretice stă ideia unei distribuţii raţionale a diferiţilor combustibili, care ar evita trans­porturi inutile. Dar ne mediem de anumite idei ce s’au ventilat şi cari tindeau l­a demonstrarea ne­cesită­ţei unui import de cărbuni din Silezia şi Heraclea pentru Bu­covina şi Basarabia, demonstrati­on® bazată pe concluzia limitarei razei de aprovizionare. Ar fi desigur o proastă gospo­dărie dacă s’ar încălzi locomoti­vele în Ardeal sau Banat c­u căr­buni de Comăneşti, precum şi dacă s’ar atribui cărbunilor din Valea Jiului o zonă­ de desfacere inferi­oară capacitate.! sale de produc­ţi­­une, din care cauză ar urma o micşorare a producţiunei şi o ma­jorare a preţului de cost. O distri­buţie raţională şi reală nu se face prin consideraţiuni pur teoretice. Politica de distribuţie a coinhu­s­­tibilului ce trebue să fie urm­ată la C. F. R. trebue să nu atingă des­­voltarea normală a producţiunei ?IitLdîllLnil?priA1,°^ 06 VOr dldar’s’o’^ncuiSiezm Nane Putem închipui că s’ar­ putea lua anumite măsuri contrare şi de aceia preco­nizăm împărţirea reţelei C. F. R. pe zone de­ desfacere, a căror con­sumaţie să corespundă autevei de extracţie. Soluţia distribuţiei ma­tematice se poate da prin trasa­rea în jurul centrelor carbonifera a unor cercuri cari să închidă o ■reţea de cale ferată a cărei, consu­maţie să reprezinte producţia de combustibil. In acest caz însă ar rămâne unele regiuni din ţară ne­aprovizionate de când altele s’ar aproviziona de mai multe ori, din cauză că centrele producătoare nu sunt aşezate în toate regiunile ţărei-Se va ameliora această soluţie prin deplasarea regiunilor comu­ne de desfacere în celelalte regi­uni. In nici un caz nu ne putem gândi la import de combustibil pentru C. F. R., azi când întreaga consumaţie poate fi satisfăcuta prin combustibili naţionali. Cum trebue socotit praful Este deci clar ca preţul combus­tibilului trebue socotit la mină si după valoarea sa utilă, astfel că ideia preconizată de­­ F. R., a­­ceia a constantei puteri de apro­vizionare, în orice rap­t al cărei trebue­ amendată. Distribuţia com­bustibilului este o chestiune ce priveşte exclusiv C. F. R.­iar nu şi pe cărbunari, cari nu se ocupă de­cât de producţiune. Această distribuţie trebue făcută aşa cum am arătat mai sus, fără să stân­jenească exploatarea­ In ceace pri­veşte importul de combustibil, el trebue prohibit deoarece nevoile C. F. R. se por satisface prin mij­loace proprii. Preţurile cărbunilor furnizaţi C. F. R. în cursul anului 1926, pre­ţuri ce vor fi valabile şi pentru anul curent, s’au stabilit , după lungi tratative ce au avut loc în­tre ministerul de comunicaţii şi grupul societăţilor carbonifere, — prin­ jurnalul consiliului de mi­niştri No- 3840 din 21 Decembrie 1926. Acest jurnal prevede 3 cate­gorii de cărbuni : A. Cărbuni din Valea Jiului (Pe­troşau, Lupeni, Lonea, Sălătrua) a căror preţ variază după calitate între 982 şi 1340 lei tona. B. Cărbuni bruni în­ straturi, sub­ţiri (Creditul carbonifer, Codlea, Lapoşul de sus, Plop, Chiricel, Ji­­bfiu, Mehadia, Jablanita, Valea Rusca, Sori­cani) cu un preţ de 638 — 1000 lei tona. C. Dgniti lemno­şi ÎVâveierova, Schitu Goleşti, Baben­ Sălăgea­­na, Doiceşti, Lăculeţe, etc.) cu un preţ de 580.680 lei tona. Preţurile stipulate nu se vor semna contracte cu C. F. R. Aceste preţuri au dat foc la se­rioase obiecţiuni făcute din partei­ cărbunarilor şi în particular de către proprietarii de lignit pent­ru cari situaţ­iunea era şi încă este destul de grea dat fiind scumpe­­tea mâniei de lucru şi a materia­lelor. La preţurile oferite de C. F. H. exploatarea devine nerentabilă Şi lucrul acesta se explică uşor dacă ţinem seama că cheltuelile unei exploatări de cărbune infe­rior, faţă de o mină cu cărbune su­perior, nu se micşorează în pro­porţia devalorizărei produsului. Or, marele cumpărător care este C. F. R» plăteşte la valoarea utilă a combustibilului socotită prin puterea sa de va­porizare. O concepţiune greşită ■—I hinni'« NI La calcularea preţurilor cărbu­nilor, C. F. R. a mers cu raţiona­mentul teoretic prea departe şi a greşit. In loc să se mărginească la stabilirea preţului după puterea de vaporizare (adică după canti­tatea de apă ,se poate vaporiza combustibilul) la locul minei, fapt care determină în mod calitativ valoarea, unui combustibil, s’a considerat costul vaporizărei apei pe locomotivă, impunând ca acest cost să fie constant pentru orice staţiune de cale ferată. Pen­tru a sesiza mai bine aceasta, e su­ficient să amintim că preţul de cost al combustibilului la mină faţă de preţul combustibilu­lui urcat pe locomotivă într’o sta­ţiune oarecare, este mai mic cu cheltuelile necesare transportului şi­ manutenţiunei lui de la mină până sus pe tender. C. F. R. voind a avea un preţ unic pe locomotivă în orice punct al ţărei, rezultă una din următoarele anomalii: a) sau preţul la mină a unei a­­celeaşi calităţi de cărbune ar va­ria după localitatea de destinaţie şi după organizarea manutenţiu­­nei, ambele operaţiuni ce nu de­prind de producătorul cărbunar. b) sau se va pretinde limitarea razei de aprovizionare cu cărbune de la mină astfel ca cheltuelile de transport să nu depăşească acea constantă, teoretică. Dacă spiritul de echitate al C. F. R. este aşa de desvoltat, atunci de ce n’ar diferenţia şi tarifele după cum trenul merge la vale sau la deal sau după cum traficul are loc într’o regiune mai aproape sau mai departe , de un gentru carbonifer. Explicaţia tarifelor unice este prea simplă însă pentru a mai insista. Distribuţia raţională a com­­ bustibilului

Next