Viitorul, mai 1928 (Anul 20, nr. 6059-6082)
1928-05-01 / nr. 6059
Anul a? «touSzeci şi unwiea Mo. 6059 | PAGINI LEE xar. ie ţara i LEI t*. ir sfreinettte EN Ţ££A Un en — ------700 Ssse luni------— 350 Trei luni— — — 200 I in streinătate lei I Un an — — — 1400 le Sase luni----- 700 , Trei luni — ■· 400 „ REDACŢIA HEMINISTRAŢIA bucureşt STR. EDGARD QUINET No. 2 || STRADĂ1 ACADEMIEI No. lî Telefoanele • Direcţia 351/23 , Redacţia 8i Administraţia 349/23 si 303/1l | UNRCfliRi COMERCIALE Se pricr.efsc directia Acministratia ziarului Str. ics&enfife 17 si lp icate Agenţiile de publicitate Manuscriptele republicate se distrug Marti 1 Mai, 1928 LEI EZ. lei TARA 6 LEI e?. in @miof. IN GARA CHISINAU La ora 7,30 dimineaţa a intrat în gară trenul special care aducea la Chişinău pe membrii guvernului şi înalţii demnitari ai statului. La orele 8 a sosit trenul regal cu înalta Regentă. Aşteptau pe peron d-nii Vintilă Brătianu, preşedintele consiliului de miniştri, d-nii miniştri: dr. C. Angelescu, I. Inculeţ, Stelian Popescu, Al. Lapedatu, C. Argetoianu, dr. N. Lupu, C. Dimitriu, I. Nistor, d-nii subsecretari de stat G. Tătăărascu şi G. Cipătariu ; un grup strălucitor de ofiţeri generali, compus din d-nii generali C. Prezan, Petala, Cihoschi, Mircescu, Scărişoreanu, Istrati, Rudeanu, Pătraşcu, Zadic şi Davidoglu. Mai erau de faţă d-nii prof. N. Iorga, general Coandă, general Averescu şi Oscar Niculescu. D-nii Romulus Voinescu, Vladimirescu şi Husărescu de la Siguranţa generală a statului. înalta Regentă coboară din tren în uralele asistentei. Descind întâi d. George Buzdugan, apoi A. S. R. Principele Nicolae şi I. P. S. S. Patriarhul dr. Miron Cristea. D. GHERMAN PANTEA, primarul oraşului Chişinău oferă tradiţionala pâine şi sare, urând bun sosit înalţilor oaspeţi. Cuvântară d-lui Dr. Ungureanus înaltă Regentă, îmi daţi voie, ca in numele Sfatului Ţării şi ca fost şef al guvernului Basarabiei independente, să vă zic „bine aţi venit“. Această clipă solemnă, în care ne este dat să primim şi să salutăm pe ocrotitorii şi îndrumătorii micului nostru Rege, trezeşte multe amintiri, dar toate aceste amintiri se concentrează în jurul personalităţii puternice a răposatului Rege Ferdinand, sub scutul căruia am adus noi în Martie 1918 această ţărişoară, a cărei soartă ne-a fost încredinţată atunci de poporul ei. Este momentul oportun să afirm cu mândrie că nici unul din aceştia toţi, pe cari îi vedeţi adunaţi în ntâpipinarea domniilor voastre nu şovăit câtuşi de puţin atunci când li s’a cerut să facă actul de dreptate istorică. L’au făcut pe declin, l’au făcut în toată conştiin şi entuziasmul unui popor care, deşi smuls cu sila şi ţinut peste 100 ani sub domnie străină, a dodit că sângele apă nu se face. Acest entuziasm însă, acest avânt naţional a fost întărit prin convingerea pe care am avut-o cu ştiu că aducând Basarabia la picioarele Troiului, vom găsi ocrotirea marelui Rege, apărarea armatei române şi dragostea poporului frăţesc. înaltă Regentă, astăzi speranţele întregului neam românesc se îndreaptă către acea odraslă regească, pe care domniile voastre o reprezentaţi aci. Noi basarabenii împărtăşind, îi totul credinţele şi speranţele poporului român, vă dorim din tot sufletul să puteţi îndeplini până la sfârşit sarcina, pusă pe umerii domniilor voastre de către Regele Ferdinand şi naţiunea română. Răspunsul I. P. S- Patriarchi şi BnalI Regent Miron înalta Regentă a cărui misiune grea e de a ocroti creşterea micului Rege Mihai I, socoteşte că Pumnrezeu a voit astfel ca într’o zi cu soare şi de mulţumire să vie întâi în Basarabia, care cea dintâi s’a unit cu Ţara mamă. înalta Regentă vă mulţumeşte pentru buna primire pe care i-aţi făcut-o . In uralele mulţimii, înalta Regenţă, guvernul, parlamentarii, şi înalţii demnităţi ai autorităţilor civile şi militare, au plecat, într-un impozant cortegiu, străjuit de un escadron de roşiori în mare ţinută la catedrala oraşului. A. S. R. Principele Nicolae a plecat cu d. general Scărişoreanu, I. P. S. Patriarhul cu I. P. S. Mitropolitul Pimen şi d. Buzdugan cu d. primar Pântea. întreg oraşul e pavoazat cu drapele naţionale, cu ghirlande de brad, flori, covoare naţionale în arcuri de triumf, cu inscripţii de urări. Pe întreg parcursul populaţia a ovaţionat entuziast. Drumul lung şi frumos de la gară până la catedrală, în afară de porţiunea liberă pentru trecerea cortegiului, era un imenis furnicar de lume. Marginile străzilor erau ţinute de băeţi şi fete din Chişinău, aşezate la rând şi de soldaţi din jandarmerie. La Catedrală Minunata catedrală din Chişinău, Mitropolia Basarabiei, aşezată într’un imens parc bine îngrijit devenise încă dela ora 7 dimineaţa centurinţe care se îndren Cuvântarea I. P. S. Patriarhij inait Regent ijron Cu glas puternic şi armonios, înaltul Regent ţine o frumoasă cuvântare de avânt naţional şi de sfaturi părinteşti. Iubiţi credincioşi, începând serbarea de azi a Uunirii Basarabiei cu slujba din această frumoasă catedrală, cuvinese — ca buni creştini — să rostim împreună cu Apostolul Pavel: „MULŢUMITĂ LUI DUMNEZEU CELUI CE NE-a DAT BIRUINŢA. (I Cor. XV-57) ; „MULŢUMITĂ ŞI PENTRU DARUL SAU CEL NEGRĂIT“ (Cor. IX- 15) al întregirii patriei şi cu Basarabia cerându-i plini de cucernicie, ea — precum ne-a ajutat, ca să rotunzim pământul părintesc — aşa să fie cu noi şi pe viitor, ca să-l putem îngriji şi apăra dinpreună cu toate comorile poporului, care-l rocueşte. Şi — dacă Atotputernicul Dumnezeu va fi cu noi, braţul nostru de apărare faţă de cei potrivnici se va întări. Iară de altă parte o sfântă îndatorire ne cere, ca de la locul acesta să aducem în numele ţării prinos, de închinare tuturor Moldovenilor Basarabeni, care în cursul vremurilor trecute au contribuit la menţinerea duhului românesc pe aceste meleaguri, adeseori foarte primejduite, precum şi celor cari în timpul din urmă au contribuit la mântuirea lor de sub stăpânirea străină şi la alipirea lor de trupul neamului întreg. In deosebi se cuvine recunoştinţa neamului şi o vecinică pomenire celor ce prin jertfa vieţii lor au răscumpărat realipirea Basarabiei la patria mamă— fie ei Basarabeni, fie ostaşi desrobitori din vechiul regat. Pe vremea aceea eram şi eu, deşi episcop, totuşi rob în altă parte. Ceasul desrobirii se prevedea. Atunci — fiii mei sufleteşti ţărani — mi-au uns întrebarea: „Aşa-i Preasfinţite, că — făcând unirea neamului — vom scăpa de toate greutăţile ? şi vom duce un trai uşor în toate privinţele ?“ El leam răspuns: „Da! Vom câştiga cea mai mare comoară. O CASA SI TARA PROPRIE ROMANEASCA ; dar — cum de aci înantetura va fi A NOASTRA — va trebui ca noi înşine să ne îngrijim mai mult ca până acum de ea, refăcând toate ruinele cauzate de război şi să introducem toate înbunătăţirile şi să creem toate aşezămintele de propăşire pentru popor. Asta însă va cede muncă şi jertfe, ne cam noi Românii trebue să Ie facem bucuroşi, căci le facem pentru noi si tara noastră, iar nu ca până acum pentru tara altuia". In această munca am avut şi avem încă greutăţi. Dar să dăm mulţumită Iui Dumenezeu, că jertfele ce le facem, le aducem pentru TARA PROPRIE care este si va fi mândria noastră şi a fiilor noştri , şi că greutăţile întâmpinate de noi nici ne departe n’au atins greutăţile altora, unde mizeria a ajuns culmi nemai auzite, încât mamele erau silite de foame, ca să-şi mănânce proprii lor copii. Iară cetăţenii României de artă Un deceniu dela Unirea Basarabiei IMPUNĂTOARELE MANIFESTAŢII naţionale dela Chişinău întreaga naţiune Românească a sărbătorit dri ziua cea mare a Unirii O impunătoare manifestaţiune naţională a prilejuit aniversarea unui deceniu de când vechea provincie de peste Prut s a realipit la sânul patriei mume după raptul vremelnic pe care-l săvârşite fostul imperiu rusesc. Marea sărbătoare de eri s a desfăşurat într’o atmosferă de indescriptibil entuziasm care a cuprins sufletul poporului moldovenesc dela Hotin la Mare şi al cărui ecou a răsunat departe până la marginile ţarei în Maramureş, pe Crişuri, în Banat şi Dobrogea. Răzeşii moldoveni, descendenţi ai căpitanilor lui Ştefan cel Mare s’au coborât dela vechile cetăţi ale Hotinului şi Sorocei, dela Cetatea Albă şi Ismail ca în vremurile glorioase ale voevozilor de altădată, ca să dovedească lumei că marea sărbătoare a Unirei reprezintă pentru ei redeşteptarea naţională după mai bine de un veac de umilinţi şi suferinţi. In capitala Basarabiei, unde acum zece ani, românismul trata momente de înfrigurare la ideia că unirea era mai aproape decât o credeau alţii şi unde sub ochii luptătorilor naţionalişti, iluzia faimei vulturului moscovit se spulberase la cel dintâi vârtej al revoluţiei, s’au adunat ori, toţi acei cari în momente de restrişte şi de durere nu-şi pierduseră încă speranţa în puterea de viaţă a neamului românesc. A fost o manifestaţie spontană. Acele fete bisericeşti cari au întreţinut flacăra naţionalismului în satele moldoveneşti şi acei bătrâni cari au păstrat încă amintirea trecutului când Basarabia era un singur pământ cu Moldova, au lucră materi de bucurie când în mitropolia Chişinăului s’au adunat toți înalţii demnitari ai statului pentru a consfinţi laolaltă indestructibilitatea poporului românesc. Pe străzile Chişinăului, unde odinioară defila pajura moscoviţilor, eri a defilat glorioasa armată română, iar la colţurile de stradă unde altădată se ridicau statuele ţarilor fâlfâia ori tricolorul românesc sub ale cărui cute palpită^ întreg neamul românesc. Ca un simbol al eternei stăpâniri moldoveneşti s’a desvelit ori monumentul marelui apărător al creştinătate! şi a acelui care-şi chema ostaşii dela Nistru oridecâte ori era Moldova in pericol. Spiritul marelui voevod moldovan Ştefan cel Mare va fi veghiat pre din văzduhuri la entuziasmul emoţionant al poporului pentru care el a dus zeci de războaie stăvilind la Nistru patru decenii intregi puhoiul barbar. Ce durere trebue sa fie sguduit sufletele acelora cari din raţiuni politice meschine şi interese contradictorii aspiraţiilor unuui neam, s’au închircit într’o atitudine de abţinere dela această sărbătoare a românismului. Par ce poate însemna acest procent infinit de protestatari de meserie insensibili la orice act de natură să emoţioneze un neam întreg. Valul de entuziasm ce a izbucnit ori în tot sufletul românesc a trecut peste aceşti oameni. Sărbătoarea de eri însemnează un deceniu de muncă pentru redeşteptarea Basarabiei şi înseamnă şi un angajament pentru deslănţuirea unor noi izvoare de energie pentru a fixa în această provincie o civilizaţie românească a cărui flăcări trebue să lumineze până departe în răsărit. In aceste momente, când bucuria cuprinde milioane de români, o clipă atenţia noastră trebuie să fie trează şi să trimitem un cuvânt de încurajare şi pentru acei fraţi sortiţi să rămână dincolo de actualele hotare ale României. Iau masse compacte de cetăţeni Albe şi un smbor de 12 preoţi în haine de sărbătoare, oficiază serviciul divin. Părintele La ora 9 apare cortegiul cu Inai Berezovschi conduce corul, care la Regentă, dă răspunsurile. I. P. S. Sa Mitropolitul Gurie al I După Te-Deum", I. P. S. S. SA Basarabiei, asistat de I. P. S. S. MITROPOLITUL GURIE rostește Episcopul Justinian al Cetății următoarea cuvântare: Cuvântarea I. P. S. Sale mitropolitubt parte al Basarabiei limbă asemenea trebue să aduca — odată învinse greutăţile şi micu drag toate jertfele pentru patriazeriile rămase pe urma celui mai şi este cea mare război al lumii nu numai la comună, care a fost mai ospitalieră şi tolerantă în ciuda tuturor ponegririlor tendenţioase şi neadevărate, ce se fac în străinătate contra ei. Dacă nar fi aşa, cum s’ar putea justifica si explica rolul de străini, cari aleargă ca dintr’o atmosferă rece spre pământul nostru, ca spre o rază de soare si căldură la care — încăîzindu-se — nu mai vor să plece ‘î Cetăţenii noştri autohtoni de alt neam trebue să atribue — ca şi noi — greutăţile mari sau mici şi mizeriile trecătoare urmărilor fireşti ale celui mai mare război; şi să nu uite, că mai sunt tari, unde aceste mizerii şi greutăţi au fost şi mai sunt neasemănat mai mari şi mai insuportabile. In faţa greutăţilor mai ales materiale şi îndeosebi în faţa trecutului de 189 ani fără duh românesc, ci străin : — noi trebue să fim mulţumiţi cu ce s’a putut înfăptui in Basarabia în cei 19 ani din urmă. Ce eman,câştig este să vezi azi trei eparhii române cu puternice centre, de viaţă bisericească şi culturală şi să auzi azi răsunând dela peste l.fii de altare graiul străbun şi dulce? Să vezi în locul întunericului de mai înainte, cum 4380 noi, ci în toate ţările — să găsească şi pue la îndemâna tuturor cetăţenilor şi mijloace băneşti mai din belşug şi mai eftine pentru a,porni în viaţa poporului o activitate mai vie şi mai rodnică, care — sporind mereu mereu, — va ridica şi întări şi gospodăriile singuratice şi ţara, făcând-o tot mai mândră, mai înfloritoare şi mai bogată atât în comori materiale cât şi sufleteşti. Intru a porni pe acest drum de propăşire cu paşi repezi, ne mai lipseşte un lucru: MAI MULTA FRa tif.TATE. MAI MULT* BUNA VOINŢA SI DRAGOSTE întru judecarea faptelor ale aproapelui si mai PUŢINE INTERESE PERSONALE SI LATURALNICE în treburile obşteşti şi mai MULTA SOLIDARITATE si MUNCA pentru propăşirea obştească, căci vorba înţeleaptă din bătrâni “: „Unde i dragoste puţină, iute găseşti pricină“ şi unde unii fruntaşi trag „cea” şi ceilalţi „hăis“ carul treburilor obşteşti — în loc să meargă pe inima drumului — dă din un şanţ în altul, iar dacă toţi— cu puteri unite — împing carul în aceiaşi direcţie, iregresul trebue să fie evident şi mulţumitor. Să lăsăm deci vechile păcate, exprimate în cuvintele poetului: „Pe voi vă nimiciră a pizmei răutate „Şi oarba neunire“... şi să urmăm pildele frumoase ale celor ce-şi iubesc ţara şi neamul MAT PRESUS TIE ORICE ARTE CONSIDERENTE. Grecii vechi aveau odată doi bărbaţi de mare valoare: Tomis, Jocir şi Aristide. Dar aceştia erau certaţi adversari de moarte. Odată au primit amândoi o însărcinare patriotică. Au plecat la drum şcoale primare cu 6897 învăţători şi aproape 309.900 elevi, 63 licee şi şcoale, secundare cu 16.080 elevi, 17 profesionali cu 1260 elevi, 4 teologice cu peste 1400 elevi, 7 agricole cu 700 elevi, 11 normale cu 3000 elevi, 14 comerciale cu 1800 elevi, luminează în limba naţională mintea isteţilor Moldoveni! Odată la zi să ai un călcâiu de mălaii, şi încă trebue să simţeşti întreagă bucuria acestor drepturi şi libertăţi, ştiind fiind ce mare preţ nune România pe ele, încât un istore străin spune despre noi: „poporul acesta s a luptat în cursul vremu- [ rilor mai mult pentru limba sa, decât pentru viaţă’. Şi eu drept cuvânt, căci omul trăeşte nu numai cu pâine ci şi din duhul părinţilor săi. Peste 10 miliarde lei a cheltuit bugetul statului în 6 ani pentru şcoală Dar organizaţia de stat întreagă, de sus până jos, cu slujbaşi români ? Fie, buni, fie răi, câştigul e mare, căci sunt fiii noştri, şi de la noi atârnă, că unde avem bani azi, să-i creştem pe viitor, ca să fie tot, la locul lor. Să nu uităm cele 1.688.045 Ha. primarf, intrat în proprietatea a 357.600 locuitori din 1730 sat, pe un preţ, ce nici nu merită amintit, iar pădurile din câte au scăpat de securea lacomă după câştig, sunt supuse unui regim de urmare, crescând prin plantaţie cu 5483 ha. Industria s'a refăcut; organizaţiile muncitoreşti au progresat, mai ales asigurările muncitorilor cu 30.000 membri. Cooperative au luat avânt, ca număr şi ca activ, care în 4 ani s’a ridicat dela 9 la 130 milioane lei. Reţeaua şoselelor s’a întreit. Până şi calea ferată a ajuns dela 1004 la 1885 km. Iar populaţia în 8 ani a crescut cu 330.000 suflete. Dar mândria falnicilor feciori Basarabeni din armata ^ română, cari în slujba ei îşi apără vatra părintească, moşia, mormintele strămoşilor şi ţara, care-i a lor, ce valoare naţională reprezintă ? Cu un cuvânt mai ales în privinţa bisericească, şi a culturii româneşti, Basarabia a făcut progrese, mai mari decât oricare altă provincie, iar limba minoritarilor se foloseşte ca limbă de predare în 72 şcoale primare şi 32 secundare şi comerciale. Conducătorii ţării se năznesc, ca înaltă Regenţă. Cristos a înviaţ! Bine aţi venit! Ne bucuram mult şi adânc, că aţi venit în numele Majestate Sale Regelui Mihai I, să presidaţi sărbătorirea de 10 ani de la unirea Basarabiei cu ţara-mamă România. Această aniversare este amintirea celui mai însemnat moment din istoria Neamului Românesc dintre Prut şi Nistru, — ea este sărbătorirea învierii noastre pentru cultura şi viaţa naţională, — ea este cu atât mai impunătoare, cu cât a fost mai neaşteptată — şi precum învierea lui Lazăr, carele se lipsise de orice semne de viaţă, a stranii uimirea tuturor, a cutremurat tot Ierusalimul tot aşa şi învierea Basarabiei a umplut de bucurie şi a atras toată suflarea românească, ca să se bucure văzându-ne că am fost pierduţi şi ne-am regăsit, că am fost morţi şi am înviat greşele în viaţa şi cultura naţională pe cari le-am făcut în aceşti 10 ani de viaţă liberă, îndreptată de noi înşine după însuşirile şi cerinţele sufletului nostru românesc. Sufletul românesc s’a păstrat de însuşi acest popor, sprijinit fiind de biserica şi clerul naţional, de preoţii satelor, care fiind chemaţi în viaţa publică prin congresele eparhiale, cereau neconteni hrana sufletească pentru popor, în limba înţeleasă de el şi a reuşit să câştige dreptul şi învoirea de a preda limba şi cântarea românească în seminar, în şcoalele de cântăreţi şi îi în cea eparhială, revista „Luminătorul“, vieţile sfinţilor, psaltirea şi mii de tipărituri cari răspândindu-se ţineau în popor flacăra aprinsă şi-l pregăteau pentru ziua învierii şi a unirii. Prin unire s-au pus în valoare puterile moldoveneşti, cari au luat în mâinele lor ocârâmirea şi îndrumarea tuturor ramurilor vieţii obşteşti, a bisericii, a şcoalei, a justiţiei, a armatei şi a vieţii economice, înainte de unire, valorile noastre intelectuale erau trimise peste Nistru, să folosească locuitorilor străini de neamul nostru, ajungând acolo mitropoliţi, miniştri, arhierei, prefecţi, primari, profesori, ofiţeri, preoţi, învăţători, doctori, judecători, etc. Au contribuit la ridicarea respectului, la preţuirea vieţii libere naţionale şi astăzi la sărbătorirea unirii se bucură ca la ziua învierii tot românul, cel bogat şi cel sărac, cel ce s’a ostenit şi cel ce s’a abţinut, căci toţi deopotrivă se împărtăşesc din ospăţul unirii, din masa întinsă dela Nistru până la Tisa, din Carpaţi şi până la Mare, pregătită prin vitejia şi jertfa ostaşului român, prin înţelepciunea conducătorilor săi şi cuminţenia poporului. Fie binecuvântat de Tatăl ceresc Regele tuturor românilor, Mihai I şi toţi de faţă şi pe viitor reprezentanţi ai naţiunii, iar regele Ferdinand şi toţi sfetnicii lui adormiţi, câştigându-şi veşnica noastră recunoştinţă şi pomenire. Să-şi ia astăzi plata lor, ca nişte muţi, uitându-se chiorâş unul la celalt. La o vreme poposind pe un bolovan, Aristide zice lui Temistocle: „Ştii ce Temistocle? Hai să lăsăm vrajba, ce avem între noi pe piatra asta, căci călătorim pentru folosul maicei noastre, a patriei; şi — când vom fi isprăvit cu bine si ne vom întoarce — vom, vedea, ce-o mai fi“... Călăuziţi de interesul patriei lor mai presus de orice — asa au si făcut. Si tara a profitat din împăcarea lor. URMÂND ASEMENEA PILDE SI FRUNTAŞII NOŞTRI CONDUCĂTORI. AU DATORIA SFANTA, CÂND E VORBA DE UN INTERES OBSTESC, NU SA SE ÎMPIEDICE unul pe celalt. NU sa SE ÎNJOSEASCĂ RECIPROC , CI SA ÎNTINDĂ MANA LA MUNCA COMUNA, CASI ISPRAVA SA FIE UIT ATAT MAI BUNA SI MAI REPEDE. Cu patriotică bucurie constatăm că sărbătoarea de azi a încălzit — cum era si firesc — aproape sufletele tuturor ; si dorim ca si fruntaşii acestei provincii să se lase mai mult călăuzit la învăţăturile iertătoare ale maicei Biserici; căci atunci mai „uniţi în cugete şi simţiri“ îi vom găsi pe toţi împreună la greul muncii în ogoarele vieţii publice. Şi — unde va fi armonie şi bună înţelegere — nu va lipsi nici ajutorul şi binecuvântarea Celui-de-sus. In această nădejde, biseric£o inimă din vechiul regat — în înţelegere cu toţi factorii hotărâtori ai ţări — a adus cu această ocazie de la patriarhia română ca dar iubitei Basarabii — o nouă Mitropolie, ca astfel biserica de aci să lucreze tot mai cu tărie şi cu succes pentru desvoltarea simţitointelor de dragoste creştinească şi frăţească între toţi fiii Basarabiei şi cetăţii României fără deosebire de neam şi lege, acum şi pururea. Amin. 1 I. P. S. S. GURIE I. P. S. s. dr. MIRON Solemnitatea de la Sfatul Ţârii Casa în care şi-a ţinut Sfatul Ţării şedinţele, este monumentalul scep de băeţi B. P. Haşdeu din Chişinău. Pereţii albi, vopsiţi , proaspăt erau frumos decoraţi cu fă ramuri de brad, iar pe scări, de la intrare până în sala Sfatului erau aşezate frumos covoare basarabene şi flori. In aceeaş Sală’, unde acum 10 ani Basarabia s’a proclamt unită necondiţionat cu patria mumă, erau adunaţi la orele 10, foştii deputaţi ai Sfatului Ţării, înalţii demnitari, parlamentarii şi guvernul, veniţi în automobile dela catedrală. r . V Cuvântarea d-lui ministru L Imulet 1-JIMEtaaoin.iKTCj««IM.....iIMI napS D-l ministru Ion Inculet tine următoarea cuvântare : Înaltă Regenţă. Au trecut io ani de când Sfatul Tării, reprezentând in mod legal Republica moldovenească, iar in mod sufletesc întregul neam românesc, a luat în sala aceasta următoarea hotărîre: „In numele poporului Basarabiei Sfatul Ţării declară : Republica democratică moldovenească (Basarabia) în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Dunăre, Marea Neagră şi vechile graniţe cu Austria. Ruptă de Rusia acum o sută şi mai bine de ani din timpul vechei Moldove. In puterea dreptului istoric şi dreptului de neam, pe temeiul principiului ca noroadele singure să-şi hotărască soarta lor de azi înainte şi pentru totdeauna se uneşte cu mama sa România”Prin această hotărîre Basarabia şi-a reluat mersul ei natural de viaţă comună în sânul neamului românesc, mers care a fost numai întrerupt de istoria nemiloasă. Acum 10 ani, fii acestui neam dintre Prut şi Nistru răspunzând vocei sângelui şi-au făcut datoria către neam şi ţară, deputaţii Sfatului Ţării au votat unirea■ Visul secular de întregirea neamului, prin acest vot şi-a început realizarea sub glorioasa domnie a marelui rege Ferdinand, căruia Dumnezeu i-a dat fericirea să vadă neamul românesc, după atâtea jertfe a atâtor generaţii unit. Au trecut numai 10 ani, — o clipă în viaţa unui neam — şi el împreună cu noi toţi se bucură de toate foloasele ce le dă poporului viaţă într’un stat naţional unitar. In primul rănci ne bucurăm de dreptul cel sfânt de a vorbi în limba noastră strămoşească. Numai acei cari au avut cruda soartă de a trăi sub o dominaţiune străină apăsătoare, pot înţelege pe deplin fericirea de a avea limba neamului în şcoli, biserică, justiţie, armată şi toate dregătoriile statului. „Pământ şi drepturi” era strigătul nostru sub dominaţiunea străină. Tot pământul şi toate drepturile le-am căpătat numai atunci când ne-am unit cu patria mamă. Şi astfel am devenit aici la Nistru, care desparte de fapt nu numai două state, ci două lumi cu totul deosebite, zidul puternic al românismului, de care se va izbi şi se va sfărâma oricine va cuteza, să se atingă de integritatea naţională. Dar nu suntem numai un zid de apărare a neamului, ci suntem aici şi sentinela avansată a civilizaţiei occidentale, cum am fost întotdeauna. De aceia, simţim cu noi nu numai cele 18 milioane de cremeni de pretutindeni, ale căror inimi bat în unison cu ale noastre, dar simţim alături de noi şi pe aliaţii tatei noastre■ Mulţumim Domnului, că ne-a învrednicit să trăim clipele unirei. Mulţumim şi slăvim memoria tuturor acelora, cari au luptat pentru unire. Mulţumim fraţilor de pretutindeni cari ne-au ajutat la înfăptuirea şi consolidarea unirei. Mulţumim înaltei Regenţe, care pentru a, dă cuvenita însemnătate acestei zile, a venit la noi. Mulţumim tuturor oaspeţilor veniţi să sărbătorim împreună unirea. Ne-am făcut cinstit datoria D I. INCULET Continuiare în pai. SN