Viitorul, iunie 1929 (Anul 21, nr. 6387-6412)

1929-06-01 / nr. 6387

LEI iar. In TiFA 6 LEI IX. în STPFIFRTiilE 8 I B lV Anul a5 dona zed $8 ttoflaa 6387 6 PAGINI Sâmbătă 1 Ianie 1529 ABONAHINTE IN TCEA Un ,,«n — — — 700 wi $8îe luni— — — 350 ,t Irt ir1— — — 210 „ in sUciiel« Un cr — — — 1400 $8if llTl — — 700 trei luni — ■» 400 in REDACTIA ADMINISTRATA BUCURESTI STR. EDOARD QUINET No. 2 | STRADA ACADEMIEI No. 17 Telefoanele: Diregă «51/23, Redacţia al AdministrmtU M9/SS d W/JI ANUNCIURI COMERCIALE Se priv eec direcţi» Administraţie ful Str. ftcetit le V sl l» teste Agenţiile ni'1 citate Manuscriptele republicate se distrug LU IX In TAR 6 LEI EX. In STREINATATE CONSOLIDAREA TAREI AMENINŢATA Guvernul actual, care este produsul unei activităţi politice desfăşurate într’o opoziţie turbulentă ce a ţinut zece ani, a venit, din nefericire pentru ţară, tocmai în clipele când consolidarea era în curs şi când întreruperea ar fi pricinuit — cum va pricinui efectiv — o stare de lucruri nenorocită. In toate direcţiile vieţei publice, eram pe calea cea bună şi cea sigură, în care rezultatele se aşteaptă nu prin lovituri de aventuri şi de noroc, ci se aşteaptă de la munca spornică şi sistematică a celor pregătiţi pentru marea operă a guvernărei. După ce răsboiul răsturnase şi lovise în atâtea închegări şi organizaţii, şi după ce visul de întregire naţională se înfăptuise, a început munca de refaceie, de normalizare şi de îndreptare. Se mergea sigur şi sănătos, pe calea cea bună. Nu se putea face totul, şi nu se putea face totul într’un an. Se lăsa timpului şi muzicei neîntreruptă sarcina de a se ajunge la cel mai bun rezultat. In afară se urmărea politica de alipire din ce în ce mai lămurit, la marii noştri aliaţi şi la scopurile păcei. In această politică se urmărea satisfacerea celor mai mari interese naţionale, cu respectul demnităţei naţionale şi cu salvgardarea libertăţei noastre de acţiune. In politica internă, guvernul liberal a urmărit consolidarea ordinei interne, începând cu alcâtuirea bugetelor echilibrate şi cu asanarea financiară, care a dat putința stabilizărei, stabilizare care ar putea fi însă compromisă prin politica de nechibzuială financiară dusă de guvernul actual. In marea problemă a succesiunei la tron guvernul liberal s’a făcut apărătorul testamentului politic al marelui Rege Ferdinand, făuritorul României Mari, şi a ştiut astfel, prin o atitudine neşovăelnică, să consolideze, spre binele ţării, o ordine constituţio Politica demagogiei nală de care depinde liniştea ţării. * * Venirea la cârmă a partidului naţional-ţărănesc s’a intercalat însă în această operă de consolidare şi a repus prin nedibăcia, inexperienţa şi demagogia ce a dus-o în trecut, toate marile chestiuni, şi a deschis toate problemele ce erau definitiv închise. D-l Vintilă Brătianu, şeful partidului liberal, a pus astfel în cel mai necontestat cadru pericolul apariţiunei la cârmă a unui partid ce va compromite consolidarea ţării în cuvântarea recentă din Banat. Astfel, în locul politicei de independenţă economică, care a dus în chestiunea Dunărei la apărarea drepturilor României, fără subjugarea lor la interesele străine, guvernul actual vine cu soluţiuni şi atitudini cari redeschid vechea chestie a Dunării, închisă în favoarea noastră, precum procesul optaniilor se redeschide şi se continuă primejduindu-se tot ceea ce se câştigase graţie atitudinei demne care singură putea -1 - I-- 1 ------a________...__J._____-HA -X------------------acu luiuaoo III atcoi pumiLUI. In chestia minorităţilor etnice, el nu are puterea a duce politica de încadrare a intereselor minoritare la interesele româneşti prin o colaborare sinceră, ci se opreşte la politica de încurajare a acelor tendinţe minoritare, care poate îi o ■nT,TV,al c onfrlamentelor de la Alba-Iulia, dar nu şi apărătoare a intereselor româneşti. Iar în marea problemă a succesiunei constituţionale, guvernul se complace în tovărăşia celor cari au jucat un rol mai pronunţat pentru aducerea fostului prinţ Carol, precum se complace şi în tovărăşia, cu rang de fruntaş între fruntaşi, a unui trădător. In toate chestiile mari, astfel, pentru a nu analiza opera lui şi în chestiunile mai mici, guvernul tulbură lucrurile stabilite, deschide procesele închise în favoarea noastră, şi compromite astfel profund consolidarea țării. — ...— NOTE Snobismul vilegiaturei Zilele călduroase venind, au sosit şi întrebările şipreocupările relative la vilegiatură. Acum mai puţin, pentru că greutăţile vremnei au tăiat pofta, dar mai înainte, plecarea la băi era o necesitate atât de imperioasă care făcea parte atât de integrantă din prestigiul familiar, încât asta în capitală, pe vremea de vară era un fel de capitis diminutio, o degradare morală Se făceau de aceea sforţări eroice pentru a eşi orice ar fi, şi orice s’ar întâmpla, ca să plecăm la băi, fie împrumutând cu dobânzi cămătăreşti, fie amanetând „suveniruri“ de familie. Era în joc ambiţiunea d-nei X care nu putea intra în iarnă cu ponasul de a nu fi părăsit Bucureştii vara, când d-na Y era la băi! Şi câte suferinţe nu se îndurau de vilegiaturiştii „fericiţi“ ! O lună de zile de petrecere în oţeluri de-o curăţenie dubioasă, ori în camere de ţară, cu mirosuri rustice de grajduri apropiate, mâncând la birturi naţionale, o masă care dacă nu producea efectele „metilicului“, în orice caz dădea boli grave de stomac... tocmai la aceia cari se duceau ca să se vindece de ele, în staţiuni cu ape miraculoase! Desigur nu susţinem teza că vilegiatura pentru surmenaţi, ori cura de ape minerale nu ar face parte din indicaţiile terapeuticei. Sunt mulţi oameni cari îşi au câştigat multe zile, în urma vilegiaturii ori băilor. Dar să ne înţelegem : Cei bolnavi trebue să facă sacrificii pentru a-şi căuta sănătatea, dar cei ce nu suferă de nimic, de ce oare să se simtă obligaţi a se duce la băi, la mare, ori la munte, atunci când sărăcia este tovarăşă ? Să se plimbe, fireşte cei ce au bani, dar când cineva îşi duce cu greutate viaţa, nu este o regretabilă imprudenţă, de a considera vilegiatura ca un comandament şi un imperativ absolut ? Şi când, — Dumnezeu să ne ierte! — staţiunile noastre ar da tot confortul, şi restauratorii ori atelierii ar fi toţi oameni de omenie, am mai înţelege exodul bucureştilori ori al altor cetăţeni urbani; dar când în majoritatea cazurilor ştim ce este acolo, să mai râvnim oare a părăsi căminurile noastre curate şi unde nu suntem la fiecare moment jicniţi de preţurile exorbitante ale negustorilor, improvizaţi diu«•»-" PETRONIUS Ţările baltice Regele Suediei va vizita letonia la sfârşitul lui iunie vor avea loc la Riga mari festivităţi, cu prilejul vizitei regelui Suediei Gustav V în Letonia. Regele Suediei va întoarce vizita preşedintelui Letoniei, Zemgals, care se află în prezent în Suedia. Zemgals a fost însoţit şi de ministrul de externe leton, Balodis. Regele Gustav va sosi la Riga în 29 iunie. Primirea lui va fi deosebit de cordială, deoarece letonienii sunt legaţi de suedezi prin multe amintiri istorice. REGELE GUSTAV V ZI CU ZI Guvernul nu va da afară decât pe sinecurişti liberali — spune guvernul. In traducere exactă: Vom da afară pe toţi liberali, şi vom ţine pe toţi sinecuriştii... noştri. Suntem lămuriţi perfect. „Dreptatea“ socoteşte că cea ce am scris contra unui ministru care îşi-a permis a terfeli cei morţi pe altarul patriei, este întemeiat pe fals. Revista „Cele trei Crişuri“ o publică şi oricine o poate ceti. Dacă aşa înţelege oficiosul guvernului a apăra pe ministrul care îşi-a descoperit sufletul atâta de urât, atunci tristă soartă aşteaptă pe guvernanţi’ . Situația guvernului RUINA Mergem ca paşi repezi spre ruină, ruina creditului ţării peste hotare, ruina factorilor de producţie cei mai importanţi, ruina finanţelor publice şi private. Un guvern compus din oameni fără experienţă. Îmbătat de formule Învăţate de la samsarii internaţionali la cari şi-au făcut ucenicia, voesc să fericească ţara cu ajutorul capitalului străin. Nu-i interesează insă pe aceşti domni nici condiţiile nici forma in care vine acest capital străin. Nu ! Interesează nici seriozitatea propunerilor nici realitatea binefacerilor ce vor fi hărăzite ţării de acest capital Le este destul să capete un împrumut in condiţiuni oneroase sau să formeze câteva instituţiuni financiare şi întreprinderi industriale cu capital străin, pentru că să-şi închipue că au fericit ţara prin faptul că unii fruntaşi ai regimului şi-au găsit locuri în consiliile de administraţie respective. Natural că în asemenea condiţiuni capitalul străin nu poate contribui decât la ruina ţării De altfel într’o ţară care primeşte orice condiţii şi dela oricine, financiarii străini serioşi se silesc să vină. Prea miroase a faliment ofertele guvernului român, pentru că ele să atragă pe altcineva în afară de aventurierii internaţionali cari şi ei ca şi actualul guvern, dispun mai mult de Iniţiativa morbidă a acelora cari joacă totul pe o carte, decât de capital real, menit să fie învestit în întreprinderi utile. Lupta împotriva acestui capital de aventură se impune ca şi împotriva guvernului d-lui Maniu. Dacă nu voim ca ogoarele cu cari au fost împroprietăriţi ţăranii să treacă în proprietatea instituţiilor străine de credit „agricol“, pe cari le creiază guvernul,formându-se din nou latifundii cu atât mai periculoase, cu cât vor aparţine unor acaparatori internaţionali,—dacă nu voim ca proprietatea urbană să treacă in mâinile aceloraşi mistii, oraşe intregi aparţinând câtorva credite urbane străine, dacă nu voim ca prin dobânzi fantastice să fie aservită finanţei străine întreaga industrie şi întregul comerţ al ţării,trebuie să luptăm cu ultima energie împotriva planurilor nebune ale guvernului. Nu bogăţie şi bunăstare se aduce prin capitalul de aventură ce şi-l procură guvernul, ci mizerie şi aservirea economică. Guvernul voeşte să transforme o criză trecătoare într’una acută şi permanentă. Trebue împiedecat să săvârşească această crimă împotriva naţiunei. O mai cere interesul de-a putea la timpul oportun să aducem capitalul străin serios, care să conlucrezi în mod util şi spornic cu capitalul naţional la desvoltarea economică a ţării. Ori, deschizând porţile samsarilor veroşi, ne rămân pe mult timp închise acele ale finanţei internaţionale puternice şi cinstite. Politica Externă — Acordul în chestiunea Reparaţiilor şi evacuarea Rhenaniei — Împotriva atmosferei pe care o creiase zilele acestea mai ales ştirile din sorginte germană, cari anunţau ca mai probabilă de cât oricând eşuarea conferinţei de la Paris a experţilor financiari, telegramele de eri au vestit acordul germano-aliat. Ştirea a fost o surpriză pentru toată lumea care se deprinsese a crede că rezistenţa germană nu se va sfărâma de data aceasta de frontul unic al aliaţilor. Atitudinea d-lui Schacht şi limbagiul pesimist al presei germane pe de-o parte şi, pe de altă parte, declaraţiunile categorice ale d-lui Poincaré, dădeau impresia că eram încă departe de posibilităţile unei concilieri a celor două puncte de vedere. D. Schacht mereu negativ in răspunsurile d-sale şi d. Poincaré declarând că Franţa se declară perfect mulţumită cu planul Dawes, a cărui aplicaţiune mai departe îi satisface interesele, reprezentau puncte de vedere cari nu părea să ducă la un acord. Acordul se arăta cu atât mai mult irealizabil de data aceasta, cu cât nu erau în joc numai nemulţumirile Franţei, ci şi acele ale Angliei şi Belgiei, ale căror interese erau nesocotite chiar şi prin soluţiunea mediatoare a preşedintelui Young. In faţa, însă, a perspectivelor legate de eşuarea conferinţei, a cărei iniţiativă nu este de partea aliaţilor, d. Schacht a trebuit să renunţe la intransigenţa în care se refugiase cu o încăpăţânare cu adevărat germană. ‘ . * i In adevăr telegramele pretind in ceiace priveşte cifra anuală a anuităţilor că acordul s’a făcut pe baza propunerei americane, pe care în primul răspuns d. Schacht o respinsese. In acelaş timp se adaogă că Anglia, a cărei cotă fusese redusă, are motive să se declare mulţumită, ceia ce dovedeşte că din acest punct de vedere propunerea Young a fost modificată. Au mai rămas în suspensie unele chestiuni, care urmează să fie soluţionate în cursul zilelor acestora, conferinţa fiind deja ajunsă la limita extremă a lucrărilor, cari s’au prelungit peste orice prevedere din cauza atitudinei voit nehotărâtă a d-lui Schacht. In afară de alte conditiuni fără importanță prea mare, problema despăgubirilor Belgiei pentru biletele de bancă emise de germani în timpul ocupatiunei, este aceia care mai face obiectul unor tratări speciale şi după toate probabilităţile vor duce la o soluţie odată cu sfârşitul acestei săptămâni. In tot cazul de data aceasta nu pare să mai poată fi vorba de eşuarea conferinţei de la Paris, deşi în asemenea materie surprizele sunt posibile până în ultimul moment. Totuşi se crede că de data aceasta a ajuns şi d. Schacht la limita de mai înainte calculată a jocului cu care a căutat să obţină deja conferinţă maximum de concesiuni. * Acordul financiar care va încheia lucrările conferinţei, nu va însemna__ însă şi sfârşitul negocierilor în legătură cu soluţionarea definitivă a problemei reparaţiunilor. Experţii consideraţi de la început, chiar după cererea Germaniei, ca nefiind reprezentanţi ai guvernelor respective, iei nu iau prin urmare hotărîri definitive, ci au numai rolul să propună soluţiuni, cari sunt valabile abia numai după ce vor fi adoptate de către guvernele ţărilor interesate. Această ratificare, însă, este legată şi de problema politică a evacuărei anticipate a Rhenaniei, de care Germania oficială şi neoficială leagă rezultatele afirmative ale conferinţei financiare. De altfel presa americană de la Paris a şi pus în discuţiune problema odată cu înregistrarea acordului de Miercuri. Desigur că discuţiunile în această direcţie se vor angaja la Madrid odată cu primul contact al miniştrilor de externe german, francez şi englez la sesiunea din iunie a consiliului Societăţii Naţiunilor. Până atunci, cunoscându-se şi rezultatul alegerilor generale din Anglia, se va şti dacă d. Chamberlain sau un altul va reprezintă Marea Britanie la consiliul Societăţii Naţiunilor. Faptul în tot cazul nu este fără importanţă pentru colaborarea francoengleză din care va trebui să iasă o deciziune cu privire la Rhenania, care este de fapt, singura garanţie faţă de Germania pentru cazul in care nu şi-ar executa obligaţiunile de tot felul luate prin tratatul de la Versailles. Ce va urma după această evacuare anticipată ? Işi va mai respecta Germania angajamentele financiare, spre pildă, luate azi în conferinţa de la Paris a experţilor? Evenimentele vor vorbi la vreme. De aceia răspunderea, hotărârilor de acum este foarte mare pentru cei ce le vor lua. -------------------------------— INDICELE de Dintr-o statistică oficială Odată cu instalarea la guvern a partidului naţional-ţărănesc, indicele general de scumpete a preţurilor pentru articolele alimentare a urcat panta progresivă, depăşind în cursul anului 1929 posibilităţile de trai ale celor mai multe categorii sociale. Dacă în anul 1927 statistica oficială înregistra, ca medie, cifra 3913, în anul 1928 această cifră sporea cu 51 de puncte la articolele alimentare, de îmbrăcăminte şi încălţăminte. Numai la carne, slănină, mezeluri, untură, ogăini, ouă lapte şi brânză s’a putut constată la un moment dat o scădere a preţurilor. Dar această scădere a fost stânjenită prin acţiunea... economică a doctrinarilor partidului de la putere, astfel că piaţa a putut înregistra, spre începutul iernei, o urcare subită a preţurilor articolelor al căror indice de scumpete dacă nu se diminua, rămăsese totuşi staţionar câtăva vreme. Acest lucru s-a întâmplat cu carnea şi cu ouăle, al căror preţ a urmat o scară progresivă din momentul când guvernul a îmimentat exportul de ouă şi a neglijat problema aprovizionării centrelor aglomerate. Carnea, al cărei preţ înregistra, către mijlocul anului 1928, o scădere de aproape 370 puncte, a atins spre sfârşitul anului preţuri atât de mari încât administraţia comunală, în imposibilitate de a stăvili, a provocat greva măcelarilor, sfârşită cu succesul acestora, în ciuda primăriei care, prin reprezentantul ei nelegal d. Dem. Dobrescu, sconta o izbândă sigură. Acelaşi lucru s-a întâmplat cu ouăle, al căror preţ a înregistrat cifre fantastice din clipa când guvernul favorizându-şi partizanii, permitea exportul în cantităţi mari a acestor produse. Şi progresul scumpetei nu conteneşte. fc-Afir in actualitate prUMPETE Dacă anul 1928 a înregistrat aceste urcări mari în anul 1929, ele sunt şi mai mari. Toate articolele alimentare au devenit inaccesibile pungilor. Chiar şi pâinea, acest articol indispensabil a cărei scumpire nu se putea imagina decât cu greu, a suferit urcări. Astăzi se vorbeşte de o nouă sporire a preţului pâinei şi desigur că procesul de ascensiune nu se va opri aci. Indicele de scumpere publicat în statisticile oficiale este indicele politicei economice a unui guvern pe care nu-l preocupă atât nevoile mulțimei ci nevoile partizanilor. Altfel, nu s’ar putea concepe de ce este posibilă această necontenită urcare a prețurilor. „Invidie, ură şi iubire“ — acestea sunt caracteristicile pe care Sir L. Worthington-Evans le atribue partidelor politice din Anglia. E interesantă contribuţia pe care o aduce secretarul de stat de la răsboii seriei de articole întreprinsă de un cotidian londonez despre pă- rerile oamenilor de stat din Anglia, în chestia alegerilor generale. Politica liberală se întemeiază pe invidie, scrie d-l Worthington. Ei invidiază majoritatea pe care o au conservatorii şi sunt geloşi că partidul laburist va avea cu siguranţă mai multe locuri decât dânşii în viitorul parlament. Invidia lor faţă de celelate două partide i-a făcut să pună candidaturi în sute de locuri unde n’aveau nici cea mai mică şansă de reuşită. Invidiază unirea absolută din partidul conservator şi încrederea complectă a acestuia în şeful său, d-l Baldwin. Pentru că la dânşii nu este unire decât doar în reclamele plătite pe cari le fac. D-l Runciman nu vrea să aprobe asigurările d-lui Lloyd George ca să remedieze lipsa de lucru şi nici să accepte pe d-l Lloyd George ca şef al partidului. De asemenea şi Lordul Grey amână mereu luarea unei hotărâri, până după alegeri, în privinţa şefiei partidului. Numai Sir John Simon e gata să accepte fără reserve politica pe care el însuşi o calificase de proastă. Politica d-lui Lloyd George Şi în caz de se găseşte cineva care să-şi închipuie că politica d-lui Lloyd George poate fi îndeplinită fără mărirea taxelor, nu are decât să-şi amintească că d-l Keynes se aştepta să facă un împrumut de 300 milioane lire sterline cu 6 la sută şi că se întreba dacă nu va îngreuia contribuabilii în felul acesta şi dacă plasamentele făcute nu vor scădea în valoare şi o parte din capital se va pierde. Am ascultat şi discursul de-acum o săptămână. Mi-a făcut impresia că era pornit dintr-un spirit de ură, că fiecare frază era influenţată de-o ură adânc înrădăcinată contra celui bogat, indiferent de felul cum îşi câştigă banul, indiferent de cum şi-l întrebuinţează — o ură faţă de omul bine educat, faţă de armată şi de tot ce se deosibeşte de el. Laburiştii D-l Snowden anunţă pe bogaţi că le va mări taxele — dar nu spune aceasta cu durere ca şi cum ar anunţa o necesitate neplăcută ci o spune cu poftă ca o ameninţare către aceia pe care-i urăşte. Se laudă, atât d-sa cât şi chiar d-l Macdonald,care nu se lasă ivii prejos, că vor anula toate legil până şi cele mai folositoare ţări lăsând funcţionari pe drumuri , micşorând limita de vârstă la pensie, aprobând grevele cari aduc atâta pagubă muncitorilor. In definitiv, politica partiduluiburist-socialist, este bazată pe teoria că e necesar ca fiecare s fie redus la acelaş nivel ca şi ce mai sărac, ca şi cel mai incompetent pentru a îmbunătăţi situaţi clasei muncitoreşti. Acesta este complexul de ură,, care se deosebeşte atât de mult de măsurii d-lui Baldwin, concepute într’u spirit de dragoste pentru ţară , de camaraderie. Ce-au realizat conservatorii ' mmeautiwn/w: D-l Baldwin a făcut mai mut decât orice altă persoană pentr promovarea liniştii în interiori ţării. A lucrat greu şi-a reuşit, ii legislaţia ultimilor 5 ani e dovac că politica conservatoare se lezează pe iubirea de aproapele şi şi simpatizează cu greutăţile tutirora, dorind să le uşureze sarcini fără a distruge situaţia acelor cari, pentru un moment, se întâmplă să fie în împrejurări mi bune. E adevărat, fără să mai încat vreo îndoială că politica noastr este întocmită ca să îmbunătăţia că situaţia acelora pare ati mns multă nevoie de ajutor, din legăn până la adânci bătrâneţe. Conservatorii au o politică comercia pentru îmbunătăţirea continuă industriei aşa ca industriaşii poată concura pieţele străine , slujbaşii să fie mai siguri de slubele lor şi să aibă ocazii mai mul de-aş găsi ocupaţie. De asemenea, la bătrâneţe limita de vârstă fiind de 65 ani se vor acorda pensiuni, indiferet de fapul că are vre-o avere se nu, ceea ce este o mare încuraja, pentru cei economicoşi, să-şi tragă banul, căci nu se va mai ţii socoteală de economiile lor la rularea drepturilor la pensie astfel că dacă li se iveşte ocaz pot intra în afaceri devenind însăşi patroni, şi să poată miţumi partidului conservator că „ facerea“ unde au fost în sluji n’a fost naţionalizată de partid laburist care detestă capitalul. Politica conservatoare nu es întemeiată nici pe ură şi nici invidie. Conservatorii se străduc pentru binele tuturora, ţinta fiind păstrarea libertăţii indiiduale, şi ca statul să dea ajut la nevoie, dar cu cât mai puţin mestec în treburile cetăţenile îmbrăţişând pe aceia cari se jură căci în felul acesta creşte puterea ţării. ——---—--- Cu prilejul alegerilor Despre partidele POLITICE din ANGLIA ECOURI O expoziţie de pictură în automobil. Artiştii-pictori din Montmartre, văzând că vizitatorii din provincie nu vin la dânşii, s’au hotărât să o expoziţie ambulantă şi au plecat cu tablourile lor cu un mare camion automobil pe care stă scris cu litere mari». „Expoziţia pictorilor şi sculptorilor din comuna liberă din Montmartre“. Deocamdată artiştii s’au îndreptat spre Donai, Lille şi Cambrai. Aviatorii francezi Girier şi Pierre J Weiss au atins unul din cele mai frumoase recorduri, cu Jan Bréguet-Bidon cu motor Hispano de 600 cai. Ei au atins viteza de la S km. 310 metri pe oră, în zbor fără escală. Câteva mii de Persani s’au revoltat în contra guvernului care a interzis portul vechilor costume și al turbanului.. Guvernul a trimis armata pentru a restabili ordinea și a impune respectul legei votată de Parlament, prin care costumul european devine obligator.