Vremea Nouǎ, octombrie-decembrie 1971 (Anul 4, nr. 1120-1198)

1971-10-27 / nr. 1142

r Un pasionat cercetător al folclorului românesc TUDOR PAMFILE F­iu de răzeș din comu­na Țepu, județul Ga­lați, Tudor Pamfile s-a născut la 11 iunie 1883. După terminarea cursurilor primare și gimna­ziale în satul natal și la Te­cuci, va urma Școala militară din Iași și Școala de ofițeri de infanterie și cavalerie din București, în urma cărora „s-a pomenit într-o zi ofițer de ca­valerie", cum nota contempo­ranul său Apostol Culea, ob­­ținînd, la 1 iunie, gradul de sublocotenent. Va fi o carieră nu prea prielnică pasionate­lor sale îndeletniciri de folclo­rist, istoriograf și scriitor. Pasiunea sa pentru cunoaș­terea bogăției spirituale a po­porului se datorește mai mul­tor factori. In primul rînd, via­ța petrecuta la țară i-a ofe­rit prilejul de a cunoaște „firișoarele de aur" ale crea­ției populare din TePu­ care i-au sensibilizat sufletul, pre­­gatindu-l pentru activitatea folcloristica viitoare. La a­­ceasta se adaugă și faptul că epoca in care și-a început cariera de folclorist Pamfile se caracteriza printr-o efer­vescență activitate de cunoaș­tere a poporului, a creațiilor acestuia. Sămănătorismul era in floare, iar Academia Româ­nă începuse publicarea unei colecții „Din viața poporului român". Activitatea folcloristi­că a lui Simeon Florea Ma­rian, devenit academician pen­tru merite exclusiv folcloristice, a lui Artur Gorovei, depusă pentru apariția revistei de fol­clor „Șezătoarea", îi stătea drept pilda. Absolvind, la 1 iunie 1901, școala militară, este reparti­zat la Regimentul 3 roșiori din Bîrlad. Efervescența cul­turală a acestui oraș va con­tribui și ea la orientarea și, mai ales, la angajarea lui Tudor Pamfile în munca de cercetare și valorificare a fol­clorului românesc. De altfel, aici va desfășura cea mai mare parte a activității sale de folclorist, etnograf, istoric și scriitor. Ion Bianu i-a ajutat și încu­rajat să-și publice culegerile, pentru că „vorbea cu atita căldură și entuziasm despre frumusețile poetice ale vieții sătenilor lui de la Iepu iicu­ se vedea bine că ele îi stâ­­pâneau sufletul, ele erau dul­ceața minții lui". Pentru început, Pamfile pu­blica culegerile sale în perio­dice. Astfel,­ în 1903, revista de folclor „Șezătoarea" ii pu­blică câ­teva cintece „culese din Jăpu"i iar în 1905, își începe colaborarea la Floa­rea darurilor”, condusă de N. Iorga. In același am î se publica în Analele Academiei Române prima culegere „Jocuri de copii". nă La Bîrlad, în 1907, împreu­cu învățătorul Mihai Lu­­pescu și cu L. Mrejeru, scoa­te culegerea „Carte pentru ti­neretul de la sate". In anul 1908, Academia Ro­mâna aprobă, la propunerea lui I. Bianu, editarea colec­ției „Din viața poporului ro­mân". Din cele 40 volume a­­părute în aceasta colecție, marea majoritate sunt­ alcătui­te de T. PăuniHa: „Cimilituri românești" (1908), „Jocuri de copii" (1908), „Povești popu­lare românești", „Cîntece de țara" (1910), „Sărbătorile de vară la români (1910), „Indus­tria casnica la români" (1910), „Povestea lumii de demult", „Agricultura la români" (1912), (1913), „Mitologia româneas­că" (191S), iată doar cîteva titluri care dovedesc că Tudor Pamfile, așa cum declara Ar­tur Gorovei, „a scris mult și a dat la iveală o comoară ne­prețuită de cunoștințe despr­e sufletul poporului nostru, care poate că ar fi rămas pe veci pierdută, dacă nu ar fi răs­colit el toate ungherele țării ca s-o descopere". Deși T. Pam­ifile a fost „un autodidact", avea „o temeini­că pregătire pentru ce l-a preocupat o viața întreaga“. Era la curent cu folcloristica româna și chiar cu cea euro­peană. El nu era un simplu culegător, ci se interesă și de modul cum iau naștere crea­țiile populare. El condamna pe acei culegâtori care con­siderau orice produs ca fiind valoros, c­a și cum poetul pu­blică tot ce-i iese de sub condei. Preocupările p­entru mitolo­gie și etn­ografie vădesc vi­­ziunea să largă de cerefetător al spiritului popular, un­­ adevărat ca el n-a fost teoretician, dar a știut cum sä­­ lucreze p­entru strîn­­gerea folclorului. Dovada cer­tă este modul cum a con­ceput revista „Ion Creangă", pe care o scoate la Bi­lad, în 1908, împreuna cu G. T. Kiriljeanu, M. Lupescu, D. Mihalache, Luca Mrejeru, Ră­­dulescu Codin ș.a. Scopul editării acestui peri­odic „curat folcloric­ 1,,­ căruia i-au dat numele de „Ion Creangă" pentru că „în scrie­rile acestui țăran din Humu­­leștii Neamțului, căruia i-au fost dragi ca ochii din cap graiul și obiceiurile de la ța­ră, se arată cel mai bine și ■moi cu meșteșug sufletul ță­ranului român"­­ era „de a spori tot mai mult cunoaște­rea minunatelor produceri ale poporului". Preocupările revis­tei erau complexe. Chiar de la primul număr, sînt create rubricile : Articole diferite, Po­vești, Povestiri și legende, Bo­tanică populară, Datini și cre­dințe, Boale la oameni, Leacuri și descîntece, Boale la vite, Vrăji și­­ farmece, U­­rații, Cîntece bâtrînești, Co­linde, Cîntece, Vorbe adin ei, Glume, Jitii, Taclale etc. De-a lungul celor 13 arii de apariție, revista a publi­cat un bogat și valoros mate­rial folcloric. Pamfile desfă­șoară o rodnică activitate în cadrul acestei reviste, semnînd un imens număr de materiale. Prin regularitatea apariției, precum și prin seriozitatea materialului publicat, revista a fost mult apreciata in țara și peste hotare. Astfel, Al. Vlahuță o numea „cea mai bună revistă de folclor pe ca­re o avem", ca fiind „o cinste pentru Bîrlad, și de învățături, de o comoară neprețuite reminiscențe. ..de împrospătări toți!", Barbu Delivran­cea spu­­profesionale pentru toți scrii­­nea că „E o publicație din­tre cele mai de seama, și aș putea zice cea mai de sea­ma", iar Jan Urban Jarnik spunea ca „feste o adevărata comoară de niște pietre nes­­tremăte". Scoaterea calendarului re­vistei „Ion Creanga", înființa­rea unei societăți de folclor, colaborarea la diverse publi­cații chirladiene și din alte părți demonstrează marea pa­siune a lui T. Pamfile pentru folclor. „Ca un minier necu­noscut și harnic - spunea Al. Lascarov Moldovanu — care sapă țarina ca să găsească bulgarași de aur, așa Pamfile a scormonit și scos la iveala, din marele nostru suflet ro­mânesc, bulgarași mulți și fru­moși de aur curat. Din acest punct de vedere râmîn­e o pildă și un îndemn". Prof. ȘT. SECARĂ Rulmentul — Viitorul Stadionul „finkikiu­lui“; vini puternic, cu rafale. Spectatori: circa două mii. Raportul șuturilor la poartă: H—S, din ca­re pe spațiul porții 5— 5. Raport de com­erț: 5—3. A arbitrat Gheor­­ghe Arhire (slab), aju­tat­ la tușă de Mircea A­­bramiuc și Emilian Lep­­caliuc, toți din Suceava. Formații . Griff­oraș — Vieru, Minciună, Nicu­­lescu, Oodreanu, Po­­pescu, Frunză, Țoș, Fi­ler, Popovici (min. 76, Popa), Chiuș — RUL­MENTUL; Iolea — Gri­­goraș, Țonea, Petraru, Rusu, Constantin, Ape­­trei, Angheluță, DShi­­ciuc (min. 64, Bejan), I­ivinț, Străuanu — VII­TORUL. Așteptat cu un deosebit in­teres, derbiul vasluian al divi­ziei C, s-a terminat nedecis, rezultat oarecum viciat de ar­bitru, dar care este în per­fectă concorduință cu forțele ce s-au înfruntat­ în teren. Trebuie să spunem, de la bun Început, că dacă nici una din echipe nu merita mai mult decit punctul cîștigat, supor­terii lor — atît din Bîrlad, cît, și cei veniți de la Vaslu­i — meritau mult mai mult. Jocul nu a fost de prea bună calitate, repriză a două mai ales fiind, o lungă perioadă de timp, jucată în­tr-un ritm ce amintește de derularea cu încetinitorul a unui film în care nu se petrece nimic. „Dușul rece” de la Roman, acel 2—6 cu Danubiana, se pare că a prins bine jucători­lor de la Viitorul. Ei ne-au oferit duminică o surpriză, nu numai prin așezarea pe teren, ci mai ales prin difzeriia de care au dat dovadă, prin tac­tica bine aleasă și punerea ei în practică. Echipa vasluiana s-a apropiat de mai puține ori de poarta adversă decit forma­ția bîrlădeană. In schimb, o­­caziile ei de a­cti serie au­ scät mult mai clare, Grigoraș (Rul­mentul) salvîndu-și echipa de la goluri gata făcute. Pe de altă parte, liderul se­riei a rămas dator, jocul de duminică fiind mult sub ni­velul celor prestate in­ etape­le anterioare. Este un lucru bine știut, formația bîrlădea­­nă n­u are încă un veritabil atacant și de aceea, în jocu­rile pe teren propriu, in fata unor apărări supranumerice, nu reușește să se descurce prea bine! Dar, de aici și pina la cele citeva șuturi expedia­te spre poarta lui Zolea, este o distanță cam mare. Fără a intra in amănunte, credem că rezultatele bune obținute pî­­nă írn prezent, au adus in ring dmnâie acestei formații . Stare de automulțumire. Recentele măsuri disciplinare, anunțate de antrenorul I Ștefănescu (Duduc suspendat pina la 1 ia­­nu­arie a.C., pentru lipsă de pregătire, Radu și Oi Ici­u scoși din lot, de asemenea, pentru lipsă de pregătire și unele a­­bateri de la viața sportivă) confirmînd cele spuse de noi. Seria prelungită de victorii acasă și în deplasare, partide­le grele susținute au adus o oarecare oboseală în forma­și u­n destul de..., subțiată a Rub­­­richtului. Eforturile lui I. Ște­­fănescu, constante în direcția fhori­i lotului cu elemente ti­nere,­ de perspectivă, ni se păr în acest sens cu atât mai necesare. Duminică, deși miza foct­l­u­i a fost extrem de ma­re pentru Rulmentul, antre­norul bîrlâdean a promovat încă doi juniori : Minciună și Popa. Prima repriză a debutat cu două acțiuni de atac ale oas­peților, rezolvate în ultimă instanță de Codreanu și Gri­goraș. Minutul 4 a adus și un henț în careul bîrlădean, ne­ Sancționat de conducătorul în­­tîlnirii. Apoi, gazdele pun stă­­pînire pe joc, Filor și Chiuș reușind cîteva acțiuni perso­nale care .,încălzesc” tribune­le. Atacurile bîrlădenilor sînt din ce în ce mai insistente, oaspeții făcîndu-le față cu greu. In min. 18. Chiuș este faultat în suprafața de pe­deapsă, dar conducătorul în­­tîlnirii indică un punct din afara careului de 16 m. (1). Un minut, mai tirziu, din nou este faultat în careu (fără balon)­ului din jucătorii bîrlădeni. In continuare, foarte rapid, ambele jocul este echipe beneficiind de cîteva bune o­­cazii de a deschide scorul, dar ratate de Chiuș și Popescu (Rulmentul), Angheluță și Divi­zia C Străoanu (Viitorul). Finalul primei reprize aparține din nou gazdelor, care încearcă stereotip, prin centrări pe sus (pradă ușoară pentru Țonea), să ajungă în apropierea por­ții lui Zolea. Repriza a două, așa cum spuneam, a avut un cu­rs oa­recare, gazdele fiind oprite în acțiunile lor de vînt, iar oas­peții neavînd curaj să atace. Cu toate acestea, Angheluță (min. 46), Livinț și Străuanu­ (min. 52) și din nou Livinț (min. 81), acesta din urmă cu poarta goală, cu ocazii extrem de favorabile de a itiserie. Forma bună a lui Grigoraș, pripeala vasluienilor și tehni­că lor încă deficitară nu au adus golul atit de mult dorit. Bîrlădenii au încercat, în cîte­va rînduri cu toată echipa — de aici rezultînd și două dintre ocaziile avute de vas­luieni — să forțeze deschide­rea scorului, dar în afară de minutul 60, cînd balonul ex­pediat de Toș a fost respins în corner de Solea, nu am putut remarca o veritabilă o­­cazie de gol. In final, remarcăm de la oaspeți pe Grigoraș, Omul ca­re l-a anihilat pe Chiuș (gol­­geterul formației bîrlădene — 7 goluri marcate) cu mijloace perfect regulamentare, și pe Angheluță, creatorul celor mai multe faze de gol ale forma­ției sale. De la Rulmentul, din păcate, nu putem remarca pe nimeni. P. CONSTANTIN dim Esfessf ECRANE CRAN HELLO, DOLLY regie: Gene Kelly; — scenariul: Ernest Lehman du­pă comedia muzicală a lui David Merrick;­ ­— muzica : Jerry Hermán t — coregrafia : Michgei Kidd ; — cu : Barbara Streisand, Waiter Matthau. Michel Crawford, Louis Armstrong. —­ Film distins cu premiul Oscar, 1989, pentru : cea mai bună sceno­grafie și decoruri ; cea mai bună partitură muzicală pentru Un film muzical; cea mai bună regie artis­tică ; cea mai bună înregistrare so­noră. SíriS îndoială că, piscină numai 3e în comedia muzicală a lui David Mer­ I í*®­rick, un alt regizor ar fi făcut din Hello, Delly un oarecare film — transpunere a unui spectacol. Date­le esențiale ale scenariului se încadrează, destul de strict, intre limitele convențio­nale ale genului ți meritul filare al lui Gene Kelly, regizorul filmului, stă tocmai în amploarea rar întilnită c­u care sînt­ orchestrate o serie de elemente tradițio­nale, în bogăția de inventivitate și în di­namismul pe care a știut să-l imprime în­tregii acțiuni. Deși este destul de dificil să-i definești personalitatea în cîteva cuvinte, se cuvi­ne să amintim că Gene Kelly și-a ciști­­gat — după­ trei decenii de activitate — un loc bine meritat în istoria cinematogra­fiei. Dacă ar fi să schițe tn, fie și sumar, o fișă filmografică, alături de nurhele lui Cekie Kelly, trebuie menționat neapărat: balerin, profesor de dans, coregraf, actor ele teatru și de film, regizor. (Amintim, dintre filmele care au rulat pe ecranele românești, Domnișoarele din Rochefort, Cîntînd prin ploaie și Procesul maimuțe­lor). Văzînd Hello, Dolly ne dăm seama că realizatorul filmului este, dincolo de pro­fesionalismul cinematografic, un cunoscă­tor al valorii pe cart o­­ au elementele de mișcare intr-un film muzical. Pentru Gene Kelly orice detaliu este un pretext pen­tru coregrafie, orike situație se poate re­zolva prin dans. Muzica lui Jerry Herman îl servește admirabil pe coregraful Kelly; eroii lui nu s­e poticnesc la mijlocul alte unei scene, aprtcîndu-se să-și „debiteze’ partitura, ci sînt luați pe sus de vîrtejul dansului, ca de vîrtejul propriilor lor sen­timente. Dacă, de exemplu, eroina citită ,.Să mergem, cu toții la Ne­w York”, un oraș întreg asaltează, un pas de dans, gara. In viziunea lui Kelly, o banală plecare devi­ne, deodată, un moment deosebit de palpi­tant. Și exemplele ar putea continua. Se poate vorbi mult despre Hello, Dolly pentru că nu numai coregrafia și muzica sunt deosebite. Deși spectaculos, realizat în stilul marilor montări hollywoodiene întregul film, este construit­ă cu migală, cu mare grijă pentru detaliu, fără nimic os­tentativ și fără exagerări de prost gust. Dintre actori, Barbara Streisand (Dolly) este, la această prima întilnire cu publi­cul romănesc, la înălțimea elogiilor una­nime care i se aduc. Rolul realizat de ea, destul de dificil și de mare ca Mindore, este o adevărată demonstrație de artă ac­toricească. Fără îndoială, Hello, Dolly este un film ca divertisment, dar Gene Kelly ne oferă un divertisment de bună calitate, un film luminos și optimist. SILVIA ȘTEFANESCU Scenă din film In ultimul act al turului campionatului diviziei B la rugbi, formația bîrlădeană Unirea a obținut o prețioasă victorie în deplasare la­­ Gura Humorului, în com­­­­pania echipei Minerul Broșteni, lderul a­­cestei­ serii, în campionatul precedent. In rândurile de mai jos Mircea Păiu, an­trenorul cincisprezecelui bîrlădean, ne re­latează unele aspecte legate de partida pe cară, echipa sa a susținut-o la Gura Hurporului. ..Deșr echi­pa gazdă a­ dominat majorita­tea timpului, noi am știut, în primul rînd, să contracarăm toate acțiunile lor de atac, pr­intr-o apărare fermă, prin plataje sigu­­r­e. Pachetul nostru de incintăși a acționat grupat și sigur, s-a „bătut” de la egal la egal cu pachetul advers și a știut să orga­­nizeze multe acțiuni de con­traatac foarte reușite, care au pus deseori în pericol bu­turile adverse și care, în final, ne-au adus victoria. Cîștigînd majoritatea baloanelor la grămezile spontane și ordonate, cît și la margine, am știut să lansăm din apă­rare contraatacuri foarte periculoase, lu­cide și să avem superioritatea pe... tabela de marcaj. Cristea a deschis scorul (mint. 30) printr-o splendidă încercare, survenită din urmărirea balonului degajat defectuos de fundașul echipei gazdă. Cu toate efor­turile, gazdele nu reușesc să încline ba­lanța în favoarea lor, ci­ doar să reducă din handicap prin Briceag, care transfor­mă o lovitu­ră de pedeapsă. 3—4. Speran­țele gazdelor de a schimba soarta parti­dei în favoarea lor sunt spulberate însă de Cazacu, care în min. 32 semnează o spectaculoasă încercare, finalizînd o ac­țiune inițiată de Bâtrăhău : 3—8. Surprin­se, gazdele luptă cu toate forțele, cu toate resursele lor fizice și morale, însă noi jucăm calm, lucid și zădărnicim atac du­pă atac. Abia în final, minerii reduc din handicap (min. 71) printr-o încercare re­alizată de același Briceag : 7—8, scor cu care ia sfîrșit întîlnire­a. . Victoria obținută. ..confirmă superiorita­tea tactică a formației bîrlădene, a jocului deschis și spectaculos pe care ea l-a pres­tat. Doresc să remarc contribuția deose­bită ce au avut-o jucătorii Pătrădău, Ionescu, Cristea, Gociu, Iănovici și debu­tantul Topală, încă elev”. B. CORNIȘA corespondent Divizia B Minerul Broșteni- Unirea Birlad (0-4) Pe scurt LONDRA­­ (Aáérpres).­­ Pe tere­nurile acoperite de la „Wembley” început turneul de tenis „Embassy", u­­n­­tul din­ cele mai mari concursuri „open" ale sezonului de toamnă, la care sunt prezente cele mai bune rachete ale lu­mii. Interesul suscitat de acest turneu este determinat și de faptul că rezul­tatele sale vor avea o mare importanță pentru stabilirea clasamentului final al „Marelui premiu al federației interna­ționale de tenis” în care­­ conduce ame­­ricanul Stan Smith, urmat de românul Ilie Năstase. în­că din prim­­u­l tur au­ fost înregis­trate două surprize : australianul Ray Ruffell -a elimin­at cu­ 0—7, 6—4 pe Stan Smith, Unul din capii de serie ai Concursului, iar sud-africanul Fred Mc­M­­illan l-a întrecut cu 6—4, 6—2 pe Keil Rosewall (Australia). Jucătorul român Nl­ie Năstase, care nu se numără printre capii de serie la a­­cest turneu, l-a învins în două setu­ri destul­­ de strînse: 8—6, 6—4 pe ameri­canul Roy Barth. In cea mai echilibrată partidă a zilei, tenismanul cehoslovac Jan Kodes a dispus cu 6—3, 4—6, 6—4 de australianul Fred Stolle. BELGRAD 26 (Agerpres). — în tur­neul internațional masculin de știri de la Smederéveska Palahíca (Iugoslavia) s-au disputat partidele întrerupte din rundele anterioare. Maestrul român The­odor Ghițescu a­ remizat cele două par­tide întrerupte cu Janösevici și Zaițev: înaintea ultimei runde, în clasament conduce Smejkul (Cehoslovacia) cu 10,5 puncte, urmat de Karaklaiei (Iugoslavia) — 10 puncte, Kurajița (Iugoslavia) — 8,5 puncte, Ostoi­i (Iugoslavia), Zaițev, (U.R.S.S.) — 8 puncte, Rajcovici (Iugo­slavia) — 7,5 puncte, Ciocîltea (România) — 7 puncte, Ghițescu (România) — 6 puncte etc. TOKIO 26 (Agerpres) Campionul mondial de box la cat, cocoș mexicanul Ruben Olivares și-a păstrat titlul. El l-a întilnit la Nagoya pe șaiart­­gieru­l său oficial japonezul Kazuyoshi Kakazawa de care a dispus prin ko în penultima repriză. De remarcat că în re­priza a 14-a, japonezul a fost de trei ori expediat la podea. MÜNCHEN 26 (Agerpres) Cu­plul vest-german Rudi Altig-Albert Fritz a preluat conducerea în Cursa cu­­­vistă de șase zile care se desfășoară în prezent pe velodromul acoperit din Dort­mund. Ei totalizeaza 241 puncte, fiind ur­­m­ați la Uh­tűr de perechile Kemper­g— Bagdahl (R.F. a Germaniei) — 1:38 puncte, Duyndam — Pinnen (Olanda) și Schulze — Renz (R.F. a Germaniei) —• 99 puncte. A.C.A., acum și reumatismul Nu știm dacă, intr-adevăr, tovărășii de la filiala A. C. A. Biliad, suferă de reumatism. Pronifixarea evolutivă duce la parginexie. Așa se explică, poate, de ce mai mulți apicul­tori din comuna Al. Vlahuță, printre care și Gh. Teodorescu, așteaptă de luni de zile ca un delegat al filialei să-și aducă aminte să ridice cele citeva sute de kilograme de miere de albine, contractate, de apiculto­rii respectivi cu A.C.A., pen­tru a prim­i in schimb tahâra­ ne­­cesarr­iemării albinelor. „Pro­­babil, ne-a spus Gh. în acești tovarăși n-au fost încă „ințe­­ptați" (de albina), ca să-și res­­pecte contractul ce s-au inche­­iat cu noi". Știindu-se ce înțepătură de albine prezintă o eficiență te­rapeutică antireumatismală si­gură, delegați un roi de albine să se ducă in „audiență" la conducerea filialei Biriad a A.C.A. pentru a-i ajuta, pe a­­­ceasta cale, hai să-i zicem „me­dicală", să-și amintească de în­datoririle ce le au către fur­nizori. Poate așa vor fi mai receptivi la apelurile dir, I Și cu­ mai repede, că dacă dau un policirtritâ, chiar o prisacă întreagă de veți trimite în „au­diență" tot nu se vor mai putea deplasa în comunele unde au contracte cu apicultorii... Un gestionar grijuliu In sotul Colpușneni, com­una Lipeveț, există la codparativa de consum un gestionar pé nu­me loan D, Möisö, foorté gri­ juliu cu ceea ce le trebuie, dar mai ales cu ce nu le tre­buie, cumpărătorilor. Un elev a cerut un caiet tip II : „Nu cu­noști, tu, piciule, că asemenea caiete nu se mai „poarta". Nu știie tovarășa iri vârâtdare! ia tip I cu acuși nu-l mai vezi nici pe ăsta". Unele produse mai solicitate le vinde numai daca cumperi î kg, de pește, un pachet de drojdie uscată, chit­ib nu ăl n«voie de ,așa cevd, „Nu cunoști, tovarășe, așa-s indicațiile de sus ! Dacă vini niște caiete său un litru de petrol, cumperi noităluță și o jucărie și e o carte (destul de scumpă V- n.n.) ca să nu arzi de pomană gazul statului”. Sun­tem­ informați că gestionarul I. Moise a mai fost sancționat pentru „mici afaceri necinstite" pe seama bunurilor statului.­ în­trebămi și noci de cînd s-au dat astfel de „indicații11 de a niu se vinde un litru de petrol fără o carte și o jucărie, p­entru ca terațlnii „să hi­­ardă gazul de pomană“ eiirti stisți de I. Höise ? Așteptăm răspuns in termenul legal, bineînțeles, cu specifica­rea măsurilor luate împotriva géstianárülUi, măi áléi cd hu esté la príma abáteré. [_S-au ars?! | „Dragă redacție, noi suntem­ elevi la Școala generală din satul Suseni, comuna Băcani, și vrem să ne faceți și nouă lu­mină în sat. Dumitru zice că nu m-ar fi exprimat bine, dar și el mérge prin noroi pe timp ploios, pentru că în satul nos­tru nu ard becurile. El <u mai ruși afes la exprim­are, dar nu voi rog să ne faceți lumină. Cind a fost prin sat Gh. Rotaru, șe­­­uil Centrului , distribuire a e­­ nérgíél electrice Bîrlad, noi am sărit feți cu gura la el, dar ne-a spus câ né arde él cu bățul, de n-o să-i mai zicem ca nu ard bjecurile din luna februarie in sat. E drept așa ? El nu se exprimă frumos !". Micul semnatar al scrisorii continuă : „Cînd or să vină pe­nu­ ciia de la Bîrlad să ne pu­nă becurile ? Pe vint și ploaie, ca sâ-î electrocuteze ploaia Ce grijulii copiii ăștia ! Dacă d­Hfud din conducerea cren­ilului ar fi scurtcircuitat prin buzung­­i‘S In ziua de stilăriuT,,, între­prinderea județeană ar putea trece la fapte. Simplu. Un con­tact,,, cu creionul pe statele de plată, în dreptul celu­i răspun­zător ; dar noi considerăm su­ficientă critica din ziar­­ ți aș­­teptam ca becurile din­ satul Suseni, comuna Băcani, sa se aprindă toate ! S-au mai vazut minunii d-osten­i „Am luat legătura“... In ziarul nr. 1­118/29 septem­brie aduceam la cunoștința fo­rurilor în drept prin nota „Achi­ziționăm un pietromax", că, deși înființat de mult, chioșcul nr. 12 de legume-fructfe din Vas­lui, de pe strada Dennei, nu este încă racordat la sistemul de mu­mferitare cu energie elec­trică. Notă respectivă am tri­mis-o Consiliului popular al ță­rașului Vaslui spre rezolvare. Deși cu irttírziere mare, am pri­mit un răspuns formal, neaco­perit de fapte sau măsuri pre­cise : „obligația asigurării ra­cordului electric la chioșcul L.F. din str. Donici este a conduce­rii C.L.F. Vaslui, care trebuia... Noi am luat legătura cu C.L.F. Vaslui și i s-a cerut să asigure iluminatul electric al chioșcului"­ Nu-i suficient să luăm doar­­ jlegatura". Ci să stabilim mă­suri, termene precise pentru res­pectarea indicațiilor pe care Consiliul popular orășenesc, se pare ca l­e-a dat, in momentul de față, chioșcul in cauză, tot nu are racordată lumina elec­trică. Dovada că numai „a lua legătura" nu-i suficient, nu este un mod de a rezolva criticile aduse prin presa. Așteptăm un alt răspuns de la Consiliul popular al orașului Vaslui, mai documentat și în termenul legal Rubrică redactată de GHLÖRÖLlE APÓSTOL L <

Next