Biserica şi Şcoala, 1926 (Anul 50, nr. 1-52)
1926-01-01 / nr. 1
Pag. 2 BISERICA ŞI ŞCOALA Nr. 1 Aceste cuvinte erau ale unui popor credincios, care plângea cu lacrimi amare că rămâne fără episcopi şi preoţi. Azi însă câţiva oameni uitaţi de sine rânjesc şi se aşază în solda Diavolului, care îi plăteşte cu bani. Da, Prea Cucernici Fraţi, îmi este cunoscută neodihna Diavolului, care lucrează cu bani streini. Cunosc cazuri destule. E destul să vă amintesc numai unul. In vara anului 1924 un anumit Rista Igrişan, de fel din Pecica de lângă Arad, a făgăduit trei mii de lei pe lună unui cărturar de acolo, numai să nu zică nimic rău împotriva baptiştilor. Acest Rista Igrişan mai ori alaltăeri era servitor la primăria din Pecica, iar azi este în America, se îmbracă în straie nemţeşti, poartă ochelari de aur, dar nu poartă dragoste faţă de neamul românesc. Mă opresc la cazul acesta şi fac o singură întrebare: Poate să fie vreun român adevărat care să creadă că Rista Igrişan nu lucrează cu bani streini ? Oricum ar privi lumea munca voastră, socot că adevăraţii creştini dreptcredincioşi sunt convinşi de greutatea situaţiei voastre. Voi sunteţi chemaţi, Prea Cucernici Fraţi, a arăta lumii de azi cu faptele voastre mărimea darului preoţiei. Nici Heruvimilor şi Serafimilor din ceruri nu li s’a dat puterea legării şi deslegării. Moisi a scos poporului apă din stâncă şi a cerut mană din cer; Ilie a cerut foc din cer; Eliseiu curăţă pe Neeman de lepră şi învie pe un copil mort. Preotul însă nu cere foc, ci pe însuş Duhul Sfânt din cer, preotul aduce jertfa cea fără de sânge. Preotul se cugetă că precum Iisus mergea pe apă şi a înmulţit pâinea în pustie, astfel şi preotul mergând pe marea vieţii face minuni aducând sufletele păcătoase la Mântuitorul. Şi ce frumos este să ştie lumea de azi, că în locul preoţiei Vechiului Testament a întrat preoţia lui Hristos! Preoţia aceasta este vecinică. In Vechiul Test, preoţia se dădea în temeiul descendenţei trupeşti din neamul lui Levi; această preoţie era deci întâmplătoare ca şi corpul muritor prin care o primeau. Preoţia Noului Testament însă nu este „după legea poruncii celei trupeşti, ci după puterea vieţii celei nestricăcioase“ (Evrei 7 v. 16). Aşadar nu prin naştere trupească devine cineva preot al lui Hristos, ci prin naştere mai înaltă din Duhul sfânt. Numai în chipul acesta înţelegem că Apostolul Pavel zice episcopului Timotei: „Iţi aduc aminte ţie, ca să aprinzi darul lui Dumnezeu care este întru tine, prin punerea mâinilor mele“ (II. Tim. 1 v. 6). Darul acesta îl semnalase Mântuitorul încă de când a spus Apostolilor că îi va face vânători de oameni. (Mat. 4 v. 19). Adevărata aşezare a tainei s’a făcut când Domnul a zis Apostolilor: „Aceasta faceţi întru pomenirea mea“. Prin aceasta Domnul nu a aşezat ceva trecător, ci preoţia vecinică după rânduiala lui Meihisedec. Mântuitorul a terminat instituirea tainei după înviere prin cuvintele: „Precum m’a trimis pe mine Tatăl, şi eu Vă trimit pe voi... Cărora veţi ierta păcatele, se vor ierta lor, şi cărora le veţi ţinea, vor fi ţinute“ (Ioan 20 v. 21—23). Nimeni nu poate spune că Mântuitorul nu ar fi dat prin aceasta şi un dar deosibit. A dat un dar deosibit de a oamenilor de rând. De aceea şi zice Sf. Pavel: „Nu fii nebăgător de seamă de darul, ce este întru tine, care ţi sa dat prin proorocie cu punerea mâinilor preoţiei“ (I. Tim. 4 v. 14). Darul acesta deosibit ne va da nouă puterea să sdrobim capul Diavolului ce se arată în diferite chipuri, învăţaţi deci poporul cu Sf. Scriptură şi cu mărturiile tradiţiei sfinte să înţeleagă că fără lucrarea preoţilor sufletul nu se poate mântui. In această lucrare am voit să vin în ajutorul Prea Cucerniciilor voastre prin înfiinţarea Bibliotecii Creştinului Ortodox. Cu ocazia sfinţirilor de biserici şi la vizitaţiile canonice am constatat la poporul nostru o neţărmurită sete de învăţătură religioasă. Am dispus ca aceste broşuri să ajungă şi pe altă cale în popor. Trebue deci să dăm cât mai multă atenţie înzestrării poporului cu cărţi religioase. Se miră cineva că se găsesc ţărani cari citesc cărţi baptiste ? Fiţi siguri că dacă îi dăm cărţi ortodoxe, va arunca pe cele eretice, îndemnaţi deci pe toţi să contribue la sporirea fondului de propagandă religioasă. Prin aceasta se va spori fondul nostru sufletesc. Să nu uităm că în trecut am avut un ideal naţional, care azi este împlinit. Să avem acum idealul înzestrării sufletului cu hrana dumnezeească fără de care nu putem trăi. Pentru o mai uşoară luptă a Frăţiilor Voastre Vă recomand spre citire şi aprofundare două cărţi: 1. Catehismul Creştinului ortodox scris de Antonie, fost mitropolit al Kievului, care aflându-se în pribegie, vine în ajutorul ortodoxiei atacate. Cartea s’a tradus în româneşte de preotul Ioan Ţincoca din Iaşi şi s’a tipărit în Sf. Mănăstire Neamţu, de unde se poate comanda cu preţul de 40 Lei. Cartea tratează pe temeiul Sf. Scripturi şi al Tradiţiei cu argumente şi pentru necredincioşi. Tratează Simbolul Credinţei, Sfintele taine, cele zece porunci ale Vechiului Testament şi cele 9 porunci ale N. T. Este o lucrare absolut necesară nu numai preoţilor. Câţi oameni cu