Biserica şi Şcoala, 1933 (Anul 57, nr. 1-52)

1933-01-01 / nr. 1

Pag. 2 BISERICA ş1 ŞCOALA No. 52 ci­i, peste cari ar fi dat, dacă şi-ar fi urmat drumul în timpul nopţii. Cu drept cuvânt pu­tem zice cu sf. Apostol Pavel: „O adânc al bogăţiei şi al înţelepciunei şi al ştiinţei lui Dumnezeu, cât sunt de nepă­trunse judecăţile lui şi neurmate căile lui“ (Rom. 11 v. 33). Suntem şi noi călători pe acest pământ, dar călători cu chemări sfinte şi vecinice. Suntem chemaţi, să apărăm sfânta credinţă faţă de nepăsători şi necredincioşi, să lăudăm nu­mele lui Dumnezeu în jurul nostru, să ne ru­găm pentru iubitul nostru Rege M. S. Carol II, şi înalta lui stăpânire, să avem o ţară care-şi face datoria sa în lume, spre lauda lui Dumnezeu şi fericirea noastră. Ca să le putem face toate acestea, ni se cade sub pavăza înţelepciunii lui Dumnezeu să intrăm în Anul ce vine. Să pornim la muncă fiind oameni noui, oameni noui prin grăirea de adevăr, smerenie, blândeţe, îndelungă răb­dare, curăţie, înfrânarea poftelor. Numai aşa vom simţi uşurare faţă de greutăţile vieţii de azi, numai astfel vom simţi ceva nou în suflete. Dar dacă vom umbla să câştigăm avere pe spinarea altora şi să facem lucruri urâte, suntem oameni vechi. Oameni vechi sunt a­­cei ce nu voesc să aibe prunci, şi nu văd că familiile numeroase sunt ca pomii cei bătrâni cu ramuri multe, dând puteri de muncă ţării şi razim la bătrâneţe familiilor. Oameni vechi sunt, cari rămân în necurăţie, desfrânare, vrăjbi, certuri, neînţelegeri, des­­binări, ucideri, beţii, îmbuibări şi altele asemă­nătoare cu acestea. Şi vai azi, chiar şi dacă unii nu fac unele ca acestea, totuşi umblă după cinste în faţa oamenilor, desfăşurând adevărate bătălii pentru acestea. Să ne aducem aminte că cei mai mulţi apostoli erau nişte pescari să­raci, şi totuşi Dumnezeu i-a învrednicit de mare cinste. De ce oare aceasta­?? Fiindcă ei ştiau că slujesc lui Dumnezeu. Drept aceea zicem şi noi azi tuturora, cu sf. Apostol Pavel: „Şi tot, orice faceţi, din suflet să faceţi, ca Domnului, iar nu ca oamenilor, ştiind că de la Dumnezeu ve­ţi lua răsplătirea moştenirei, că Domnului Hristos slujiţi“ (Colos. 3 v. 23—24). Cu aceste gânduri vă binecuvintez pe toţi la începutul unui nou an al vieţii. Vă doresc tot binele, ca unora cari din inimă doriţi un an mai fericit, dar nu uitaţi că de noi atârnă să fie mai fericit. Când grâul din vara trecută era spre seceriş, câtă nădejde nu au pus mulţi în recolta lor, dar o nădejde, pe care unii doreau să se înfăptuiască numai pentru ei. A venit rugina şi s’au spulberat nădejdile clădite fără Dumnezeu. Iubiţii fii şi iubite fire duhovniceşti! Anul nou să-l începeţi cu frica lui Dumnezeu, cu credinţă şi cu dragoste şi fiţi siguri că întâmplările anului viitor nu ne vor aduce în­tâmplări vestitoare de rău. Acum la începutul anului mai gândiţi-vă şi la părinţii voştri su­fleteşti, despre cari zice sf. Apostol Pavel: „Domnul a rânduit celor ce propovăduesc E­­vanghelia, din Evanghelie să trăiască“ (I. Cor. 9 v. 14). Intr’un sat sărac de lângă Hălmagiu toţi credincioşi şi-au plătit birul, la care preotul are drepturile sale. Din tot locul trebue să-mi vină veşti ca şi aceasta, pentrucă dacă eu cer mai multă muncă preoţilor, o cer spre binele vostru sufletesc, iar preoţii încă au dreptul să-şi primească ce este al lor, ca să-şi poată face datoria. Fiţi siguri că Dumnezeu, care ni-a rânduit pe noi să fim mai marele vostru părinte su­fletesc, nu ne vom odihni, până ce vom vedea pe toţi la datorie: preoţi, dascăli, medici, in­gineri, avocaţi, profesori, plugari şi muncitori. Nu vom înceta a ne ruga pentru voi toţi, dorindu-vă mângâiere, pace, linişte, bucurie în familii, sănătate şi seninătate în toate împre­jurările vieţii. Cu acestea vă doresc, tuturora, An nou fericit! Al vostru al tuturor prea iubitor şi de grije purtător Părinte­ Arad, la 1 ianuarie 1933. Dr. Grigorie Gh. Comşa Episcopul Aradului. Citiţi »Biserica şi Şcoala«

Next