Biserica şi Şcoala, 1934 (Anul 58, nr. 1-52)
1934-01-01 / nr. 1
No. 1 BISERICA ŞI ŞCOALA ^Pag. 3 e vrednic acesta, aşa îl iubeşte sau îl despreţuieşte, cu atât mai mult ne va răsplăti nouă Dumnezeu care zice: «Eu sunt cel care cercetez rărunchii şi inimile şi voiu da vouă fiecăruia după faptele voastre» (Apoc. Cap. c. 2 v. 23). Cum ne putem închipui că vom putea fi cândva fericiţi, dacă nu iubim pe Dumnezeu şi pe semenii noştri? Nu este fericire pe pământ fără de voia lui Dumnezeu. Unul dintre cei mai străluciţi generali ai lumii a fost Anibal. Acesta s’a luptat 16 ani în Italia încărcându-se cu multe cununi de lauri. Atât era el de puternic şi de temut, încât mamele romane îşi linişteau copiii neascultători cu cuvintele: «Taci că vine Anibal». Şi acest mândru Anibal a fost chemat în patria lui Africa, unde într’o zi a fost bătut de duşmani încât a trebuit să fugă în altă ţară, unde de supărare şi de ruşine s’a otrăvit. iată ce este fericirea făcută de mâni omeneşti. Să ştim deci, că fericirea adevărată vine de la Dumnezeu pe urma faptelor noastre bune ! Noi toţi cari dorim să fim fericiţi să punem la temelia vieţii noastre cuvintele Bisericii: «Nădejdea mea este Tatăl, scăparea mea este Fiul şi acoperemântul meu este Duhul Sfânt». De aceea în ziua Anului Nou ne rugăm deosebit lui Dumnezeu pentru sănătatea iubitului nostru Rege Carol II, şi pentru stăpânirea noastră, ca pe aripele credinţei, dragostei şi nădejdei muncind, să ducă scumpa noastră Românie la înflorirea dorită de toţi. De aceea şi eu arhiereul vostru mă adresez cu aceasta scrisoare către voi, pentru că voiesc a Vă arăta şi pe aceasta cale, că doresc fericirea voastră. Din inimă Vă doresc deci tuturor un an nou fericit, binecuvântându-vă familiile, casele, atelierele, şcoalele, fabricile şi ogoarele voastre acum şi pururea şi în vecii vecilor AMIN. Al vostru al tuturor de tot binele voitor ! Grigorie Episcopul Aradului. Aprindeţi Darul Lui Dumnezeu... — Meditaţii pentru preoţi — Meditaţia V. Viaţa lăuntrică a preotului. De Dr. Lumea de azi ar voi să vadă în preoţi sfinţenia întrupată. Ar dori să ne vadă pe noi cei din cler, locuind în peşteri ale pustiurilor deşarte, ca să-i rămână ei toate bunurile materiale, iar noi să trăim dispreţuiţi şi neîncurajaţi de nimeni. Ar dori să ne vadă săvârşind minuni, deşi nici săracul Lazar nu a săvârşit minuni şi s’a învrednicit cu toate acestea de sânul lui Avraam. In mijlocul dispreţului ce ni-l arată lumea, noi ştim să luăm îndemnuri dela marele şi dumnezeescul Pavel care s’a învrednicit să vadă pe Domnul. Vom lua râvnă dela Zaheu vameşul, care a pus în uimire pe oamenii Ierihonului când a lăsat o grămadă de bani la o parte, jumătate din averea sa, numai ca să poată urma pe Iisus (Luca 19 v. 2). Până acum am slujit Domnului cu mai puţină dragoste? Am avut o dragoste temporală şi fragilă, schimbăcioasă ca timpul şi disparentă ca fumul? Amintirea noastră de în- Grigorie Gh. Comşa, Episcopul Aradului, dreaptă spre Saul, care şi până la convertirea deplină a slujit lui Dumnezeu, dar nu cu devotamentul şi căldura adevăratului slujitor. El era în slujba lui Dumnezeu, dar în serviciu extern, fără tragere de inimă, ocupat cu persecutarea creştinilor. Un apostol ca Toma, numaidupă pipăirea rănilor Domnului îi slujeşte cu deplină căldură, numai atunci vede în Dumnezeu bunul cel mai înalt, adevărata frumuseţe şi fericire. Noi ne vom adăpa viaţa lăuntrică din zelul puternic al sfântului Petru, care predicând cu foc, făcu să se boteze în o singură zi peste trei mii de oameni!!! Noi ştim, că religiunea către nimeni nu zice: tu creştine încă azi trebue să fii fără scăderi! Mai mult se cere unui preot să fie fără scăderi, dar nu în înţeles absolut, căci zice Sf. Scriptură: „Multe greşim toţi“ (Iacov 3 v. 2). Dar Domnul cere să ne hotărâm în fiecare zi a lucra la desăvârşirea noastră preoţească, până când vom simţi, că în adevăr slujim cu credinţă, cu gândul mai presus de toate la Dumnezeu! A fi aproape de Dumnezeu, a face lucrurile lui Dumnezeu, aceasta este