Biserica şi Şcoala, 1934 (Anul 58, nr. 1-52)

1934-01-01 / nr. 1

No. 1 BISERICA ŞI ŞCOALA ^Pag. 3 e vrednic acesta, aşa îl iubeşte sau îl despre­­ţuieşte, cu atât mai mult ne va răsplăti nouă Dumnezeu care zice: «Eu sunt cel care cerce­tez rărunchii şi inimile şi voiu da vouă fiecă­ruia după faptele voastre» (Apoc. Cap. c. 2 v. 23). Cum ne putem închipui că vom putea fi cândva fericiţi, dacă nu iubim pe Dumnezeu şi pe se­menii noştri? Nu este fericire pe pământ fără de voia lui Dumnezeu. Unul dintre cei mai străluciţi generali ai lumii a fost Anibal. Acesta s’a luptat 16 ani în Italia încărcându-se cu multe cununi de lauri. Atât era el de puternic şi de temut, încât ma­mele romane îşi linişteau copiii neascultători cu cuvintele: «Taci că vine Anibal». Şi acest mândru Anibal a fost chemat în patria lui Africa, unde într’o zi a fost bătut de duşmani încât a trebuit să fugă în altă ţară, unde de supărare şi de ruşine s’a otrăvit. iată ce este fericirea făcută de mâni omeneşti. Să ştim deci, că fericirea adevărată vine­­ de la Dumnezeu pe urma faptelor noastre bune ! Noi toţi cari dorim să fim fericiţi să punem la temelia vieţii noastre cuvintele Bisericii: «Nă­dejdea mea este Tatăl, scăparea mea este Fiul şi acoperemântul meu este Duhul Sfânt». De aceea în ziua Anului Nou ne rugăm deosebit lui Dumnezeu pentru sănătatea iubitu­lui nostru Rege Carol II, şi pentru stăpânirea noastră, ca pe aripele credinţei, dragostei şi nădejdei muncind, să ducă scumpa noastră Ro­mânie la înflorirea dorită de toţi. De aceea şi eu arhiereul vostru mă a­­dresez cu aceasta scrisoare către voi, pentru că voiesc a Vă arăta şi pe aceasta cale, că do­resc fericirea voastră. Din inimă Vă doresc deci tuturor un an nou fericit, binecuvântându-vă familiile, casele, atelierele, şcoalele, fabricile şi ogoarele voastre acum şi pururea şi în vecii vecilor AMIN. Al vostru al tuturor de tot binele voitor ! Grigorie Episcopul Aradului. Aprindeţi Darul Lui Dumnezeu... — Meditaţii pentru preoţi — Meditaţia V. Viaţa lăuntrică a preotului. De Dr. Lumea de azi ar voi să vadă în preoţi sfinţenia întrupată. Ar dori să ne vadă pe noi cei din cler, locuind în peşteri ale pustiurilor deşarte, ca să-i rămână ei toate bunurile ma­teriale, iar noi să trăim dispreţuiţi şi neîncura­­jaţi de nimeni. Ar dori să ne vadă săvârşind minuni, deşi nici săracul Lazar nu a săvârşit minuni şi s’a învrednicit cu toate acestea de sânul lui Avraam. In mijlocul dispreţului ce ni-l arată lumea, noi ştim să luăm îndemnuri dela marele şi dumnezeescul Pavel care s’a învrednicit să va­dă pe Domnul. Vom lua râvnă dela Zaheu va­meşul, care a pus în uimire pe oamenii Ieri­­honului când a lăsat o grămadă de bani la o parte, jumătate din averea sa, numai ca să poa­tă urma pe Iisus (Luca 19 v. 2). Până acum am slujit Domnului cu mai puţină dragoste? Am avut o dragoste tempo­rală şi fragilă, schimbăcioasă ca timpul şi dis­­parentă ca fumul? Amintirea noastră de în- Grigorie Gh. Comşa, Episcopul Aradului, dreaptă spre Saul, care şi până la convertirea deplină a slujit lui Dumnezeu, dar nu cu devo­tamentul şi căldura adevăratului slujitor. El era în slujba lui Dumnezeu, dar în serviciu extern, fără tragere de inimă, ocupat cu persecutarea creştinilor. Un apostol ca Tom­a, numai­­după pipăirea rănilor Domnului îi slujeşte cu deplină căldură, numai atunci vede în Dumnezeu bunul cel mai înalt, adevărata frumuseţe şi fericire. Noi ne vom adăpa viaţa lăuntrică din zelul puternic al sfântului Petru, care predicând cu foc, făcu să se boteze în o singură zi peste trei mii de oameni!!! Noi ştim, că religiunea către nimeni nu zice: tu creştine încă azi tre­­bue să fii fără scăderi! Mai mult se cere unui preot să fie fără scăderi, dar nu în înţeles ab­solut, căci zice Sf. Scriptură: „Multe greşim toţi“ (Iacov 3 v. 2). Dar Domnul cere să ne hotărâm în fieca­re zi a lucra la desăvârşirea noastră preo­ţească, până când vom simţi, că în adevăr slu­jim cu credinţă, cu gândul mai presus de toa­te la Dumnezeu! A fi aproape de Dumnezeu, a face lucrurile lui Dumnezeu, aceasta este

Next