Biserica şi Şcoala, 1937 (Anul 61, nr. 1-52)
1937-01-03 / nr. 1
Pag. 4 BISERICA ŞI ŞCOALA Nr. 1 - 1 Ian. 1937 remarcabil şi durabil monument al său, construit in vechiu stil moldovenesc. Cu acest prilej, Timişoara a primit în cuprinsul său tot ce are neamul mai distins ca intelectualitate: fruntaşi clerici şi demnitari de Stat, asociaţii culturale şi naţionale, sociale şi profesionale, inclusiv Armata, care tot mai mult ţine să se încadreze — şi la Timişoara şi mai ales la Timişoara — în marile afirmări culturale-naţionale şi bisericeşti. Aceasta imposantă manifestare ortodoxă şi românească s’a inceput la biserica din Timişoara-Iosefin, prin slujbă sobornicească, în frunte cu P. Sf. Sa Părintele episcop Dr. Andrei Magieru. De la această biserică, obştea creştinească a trecut, în procesiune până la locul de zidire a catedralei noui, care-şi merită aceasta numire nu numai după proporţiile mari şi distinse ale marii construcţii, ci şi după caldul gând al fraţilor bănăţeni, de a-şi avea, în Timişoara, propria lor Episcopie. Procesiunea ajunsă la locul de destinaţie, s-au îndeplinit cele poruncite de ritualul bisericesc, sfinţirea apei şi aşezarea hrisovului de sfinţirea temeliei şi încadrarea lui în zidul ce se ridică, după care au urmat cuvântările ocasionale. P. Sf. Sa Episcopul Andrei a deschis seria cuvântărilor, urmând apoi să grăiască d Al. Lepadatu, ministru şi preşedinte al Academiei române, secretarul de stat d. Tiberiu Moşoiu, în numele guvernului, prefectul judeţului Timiş Torontal d. Dumitru Nistor, primarul Timişorii d. prof. Aug. Coman şi d. Dr. Cornel Corneanu.1) Toţi cuvântătorii au subliniat, concentric, marele rol naţional al Bisericii ortodoxe române, căreia i se ridică aceasta catedrală şi ca un aşezământ"de slujire naţională. In cele ce urmează redăm cuvântul rostit de P. Sf. Sa, cu prilejul punerii petrii fundamentale a Catedralei din Timişoara: * Mulţumită jertfelnicior conducătorilor acestui judeţ şi municipiu şi înaltei lor înţelegeri pentru rosturile spirituale, care singure pot înălţa şi ferici popoarele, tată răsărită din pământ temelia uneia din cele mai măreţe catedrale de pe întinsul ţării, care se va înălţa ca un semn de mulţumită către Dumnezeul părinţilor noştri, care „biruinţă“ a făcut cu „braţul Său“ poporului nostru. Ca o piatră unghiulară la temelia ţării, ca o pecete dumnezeiască pe acest hotar, ca un stâlp ceresc înfipt în pământul românesc, ca o cetate nebiruită a sufletului nostru creştinesc, ca un far luminător ce arată calea vieţii, ca un isvor de întărire şi mângâiere sufletească în faţa tuturor vremurilor şi ca o coroană peste celelalte biserici monumentale ale acestui oraş, noua catedrală va străjui atei deasupra nestatorniciilor omeneşti. Mare în proporţii, ca sufletul neamului dornic de înalte avânturi, podoabă între podoabe, acest lăcaş măreţ al lui Iisus Hristos aci în inima Banatului vrea să spună tuturora, că dacă până acum sufletul bănăţean la El a căutat să se înalţe pe aripile artei, pe El vrea să-L urmeze de acum în frumuseţea vieţii. Cu gândul îndreptat spre ieslea Mântuirii din Vifleem, de unde aşteptăm iarăş pe Mesia, am depus azi cea dintâi rugăciune la temelia acestui lăcaş al rugăciunilor. In faţa viziunii mântuirii ce se apropie, graiul nostru se împleteşte azi in rugăciune: „Ştim, Doamne lisuse Hristoase, că-fi construim casă, ce va supravieţui scurta şi sbuciumata noastră viaţă de o clipă. „Cheamă-ne, ca pe nişte oi risipite, şi vom depune fecare un gând curat şi o nădejde la temelia lăcaşului Tău. „Am înfipt aci crucea jertfei Tale■ Ea va fi stânca noastră de scăpare, neclintită şi nebiruită „O parte din cer am dori să scoborim şi să statornicim aci pe pământul nostru, ca ecoul imnului îngeresc să răsune necontenit de aci pentru urechile celor ce au uitat armonia cântecului ceresc ce vestea : „Mărire întru cel de sus lui Dumnezeu, pe pământ pace, între oameni bunăvoire“. . Umbra patriei cereşti să învălue, protectoare, patria noastră România, sfânta Ta Bserică întemeiată într'însa, pe prea-luminatul nostru Rege Carol II şi pe tot poporul său bine credincios“. Iar voi, iubiţi credincioşi, „Voi înşivă clădiţi-vă, ca petri vii, în casa duhovnicească... să aduceţi jertfe duhovniceşti plăcute lui Dumnezeu prin Iisus Hristos“. (I. Petru II. v. 5). Iubirea, pacea şi armonia să fie cimentul ce leagă deolaltă pietrile vii ale sufletelor voastre. In felul acesta veţi accelera, în mod plăcut lui Dumnezeu, zidirea acestei case a sufletelor voastre, adăpostul tuturora, pentru a vă folosi de izvorul cel nesecat al darurilor Sale şi a putea umplea cu duh nou lăcaşul cel nou dumnezeesc. * După amiezi, cerul „Doina Bmnatului“ a aranjat un concert cu colinzi, la Cercul militaro-civil din Cetate. In cadrele acestui concert, P. Sf. Sa Părintele episcop a ţinut o meditaţie de ocazie, de un mare efect moral asupra ascultătorilor, sub titlul „Viaţa Vecinică“. Cu acest prilej s’au remarcat frumos şi străduinţele conducătorului numitului cor, care este C. Sa păr. diacon Alexandru Bocşianu. x) ') Inimoasa sa cuvântare, trimisă nouă, ni-a sosit când materialul pentru acest număr era cules și aranjat. ') Când am primit corespondenţa in causă de la informatorul nostru din Timișoara, articolul de sus era deja cules, făcându-i mici întregiri posibile din informaţiile primite.