Biserica şi Şcoala, 1938 (Anul 62, nr. 1-52)

1938-01-02 / nr. 1

V- în DIRECTOR: Icon. Staur. Dr. QH. CIUHflnDU Arad, 2 Ianuarie 1938.; Ar 1 flBonfi mente: Rentrn 1 fln . . . lsei 300 Pentru 6 luni . . hei 150 HUK 23® un nu finul hXH. HUS ss ifflfs fcttţyşţyjfy y?r*f y*H*fy**y^ţr*f?ţ>îţf?ţ • •«J ítltMM f •>••••% HtMMl MttilM /•»••••Ti ^CS*» |r• 5 > •■> M« " MM {* »• • • •• • 5 A»»J BISCRICA sí SCOflhfl II RCDlStfl BlSeRlCeflSCflCUlKLlRflbfl II ORQfln oficiflis Ah epflRHiei ortodoxe Romflne a aradualji ^tt­l ftjiitn ftintA arare Dumineca 1StSt REDACțlA Sl ADmiMStR Ati A bîISj ARAD, sir. eminescu is raff«?" suk 3® afiDi in'" i^oooooooqííöooíj&xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxíoíxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxjcxxxxxxxxííHIIMí : MMittKa UniYersiiăîil laji • : Gânduri pentru viitor De Episcopul Andrei friegfättfal’Uhul organ bisericesc de publi­citate are în vedere desăvârșirea Clerului în sublima lui misiune. Cele trei ramuri de activitate preoţească: a învăţa, a săvârşi cele sfinte, şi a guverna sufletele, sunt puncte cardinale şi în progra­mul organului nostru eparhial. Anul trecut s’a deschis rubrica „Despre ce să predicăm ?“ în care s’au dat scurte schiţe de predici pentru toate Duminecile şi sărbătorile de peste an. A fost un început, care va trebui desvoltat. Veacul nostru grăbit cere : idei, scântei, sugestii, orientări sumare. Idealul nostru trebue să fie, ca o idee bună, o doctri­nă folositoare, să poată fi difuzată cu repezi­ciune şi deodată în sufletul credincioşilor. Un fel de programă analitică pentru toţi predica­torii din eparhie, — ba chiar din toată Patriar­hia — va mişca, în acelaş ritm, sufletul mas­­selor. Din rodul gândirii, cuprins în această ru­brică, va răsări apoi .Biblioteca predicatorului“, la care ne gândim de pe acum. Va trebui să dăm tot mai mult loc graiu­lui Sfinţilor Părinţi, — această comoară inepui­­zată — pe terenul doctrinar. Gândirea lor e veşnic actuală şi neîntrecută. Preocupările de guvernarea sufletelor şi săvârşirea celor sfinte, va trebui să deschidă rubrica celor pastorale. Aci aşteptăm colabo­rarea cucernicilor duhovnici, plini de experienţa vieţii pastorale. Nu diminuăm necesitatea ace­stei laturi a preoţiei, faţă de ştiinţa oratoriei. In duhovnicie vedem chiar cheia de aur a preo­ţiei şi culmea misiunii noastre. Dacă persistăm cu menţinerea şi a titlului de­­Şcoală“ pentru organul nostru, înseamnă că ne gândim şi la rubrica tinerimei. Viaţa ne-a scos în cale, pe lângă tineretul catehizat la şcoală, şi străjeria, premilităria, legionaris- I BIBLIOTECA llRIVEn­ţ mul etc. — mişcări în cari pulsează elanul tine­resc, ce se cere canalizat spre Hristos. Trebue să ştim cum să le frângem şi lor pâine ce­rească. Alături de rubrica cronicilor, care se cere şi ea lărgită şi sporită, şi de cea de biblio­grafie, care va fi un informator fidel despre tot ce poate fi de folos ca lectură pentru preo­ţime, o rubrică permanentă pentru întrebări şi răspunsuri ar face cel mai bun serviciu preo­­ţimei, această oaste duhovnicească veşnic mo­bilizată în faţa tuturor întorsăturilor vieţii. Cineva a spus, că organul oficial este car­tea de vizită a eparhiei, oglinda vieţii şi a preocupărilor ei. Poate să fie o exagerare. Pre­cum lucrul albinelor în coşniţă nu se vede, aşa şi munca preotului în parohie o poate judeca în deplină măsură numai Cel ce vede într’as­­cuns. Totuşi, pentru posteritate judecata se va opri mai mult la cele scrise. In consfătuirea avută cu colaboratorii ace­stui organ am putut constata, că numărul bu­nilor purtători de condeiu în eparhie întrece binişor numărul celor 12 apostoli. Putinţa de într’aripare a scrisului este, deci, dată. Se va frânge cu încetul şi sfiala, căci multe mai sunt încă de spus. E ca şi cu ogorul. Numai până ce n’ai înfipt plugul ţi se pare netedă ţarina. După ce ai tras prima brazdă ţi se arată cât mai ai de arat. Dacă în laturea oficială nituim să veghem la disciplina Clerului, acţiune ce ţine trează con­ştiinţa misiunii, în scrisul acestui organ, — unde ca la masa întinsă a ospăţului frunţile se descreţesc — lămurim obiectivele, scoase de vreme la suprafaţă, înflăcărarea de către ace­­luiaş Duh ne va face să aflăm mijloacele cele mai potrivite, ducătoare la ţintă. Un gând, un duh, o inimă şi o voinţă: iată ceea ce ne va ! 1 MAO

Next