Biserica şi Şcoala, 1944 (Anul 68, nr. 1-52)

1944-01-02 / nr. 1

Anul LXVIII Arad, 2 Ianuarie 1944 Nr. 1 BISERICA şi ŞCOALA REVISTA OFICIALA A EPISCOPIEI ARADULUI Redacţia şi Administraţia APARE DUMINECAA­BONAMENTE: ARAD, STR. EMINESCU 18 Redactor: Pr. Ilarion V. Felea Pentru î an 3oo Lei; 6 luni 15o Lei Tăcere, unire şi muncă, prin acestea vom învinge. 1944 Cu toate că scurgerea timpului este nein­­treruptă, iar activitatea în Univers permanentă şi la 1 Ianuarie întocmai ca şi la 31 Decemvrie, totuş în aceste zile se vorbeşte despre un an nou. Aceasta se întâmplă mai ales pentru aceea, pentru că omul simte, în adâncul sufletul­­, necesitatea unei primeniri, nevoia dobândirii de forţe noui, de nouă încredere, de proaspătă însufleţire, la începutul fiecărei unităţi de timp solar, pe care o numim, an nou. Intr-adevăr, numai o înnoire în duh poate aduce şi o viaţă nouă, mai plină de bucurii şi de pace sufletească, în noul an care începe. In pragul lui se întâlnesc tălăzuirile a două oceane : trecutul şi viitorul. Iar cum valoarea timpului fizic atârnă şi se schimbă în mintea fiecăruia, după cum privim trecutul sau viitorul, este foarte firesc să ne dăm toată silinţa, să înlă­turăm, acum la începutul anului, tot ceea ce ar putea afecta în mod dureros gândul şi inima noastră, şi în schimb să facem loc celor mai frumoase speranţe şi celor mai bune doriri. Urarea, „An nou fericit“, trebue să fie pe bu­zele şi în inima fiecăruia, mai ales astăzi, mai mult decât un obiceiu convenţional. Ea se cu­vine transformată într-o caldă rugăciune, îndreptată către Domnul şi Stăpânul vea­curilor. Oricât de amară şi înşelătoare ar fi pa­gina trecutului şi oricât de triste experienţele la care ne-a supus piaţa, nu e permis să des­­nădăjduim. Aşa ne îndeamnă şi ne obligă su­fletul nostru creştin. Oricât de misterios ar fi viitorul, noi întâmpinăm anul care începe cu încredere şi ridicând inimile noastre spre ceruri, ne rugăm: Doamne, dă-ne un an nou fericit. Făcând o confruntare a anului trecut, cu ceea ce evenimentele în desfăşurare ne lasă să bănuim pentru viitor, pare să fie foarte aproape timpul despre care vorbeşte Apostolul Petru, când focul judecăţii, pentru care sunt păstrate ceriurile şi pământul de acum împreună cu oa­menii nelegiuiţi, va mistui totul (II Petru 3, 7). Intr’adevăr, generaţia de azi este martora unei astfel de arderi, în văpăile căreia se mistue lumea. Ea priveşte înmărmurită cum plugul războiului brăzdează adânc cu fieru-i ascuţit faţa pământului. Privim cu inima strânsă apocalipticul ogor, pe brazdele căruia stau răsturnate pietre de hotare, coroane de domnitori şi tronuri, precum şi roadele frământate în sudori şi sânge a atâ­tor veacuri de muncă omenească şi creştinească, înfiorătoare viziune. Totuş nu desnădăj­­duim, ci împreună cu Apostolul care preves­teşte această nimicitoare ardere, cred­m şi noi în făgăduinţa Domnului şi aşteptăm ceruri noi şi un pământ nou, în care va locui dreptatea şi neprihănirea (II Petru 3, 13). Credem, că pe ruinile prăbuşirilor actuale, sub care se îngroapă tot ceea ce este rău şi păcătos, cu darul şi ajutorul lui Dumnezeu, va răsări o lume înnoită, mai bună, cu mai multă pace şi cu mai temeinică dreptate. Dar dacă dorim această lume mai bună şi dacă pe hrisoavele noastre ne-am îndatinat a scrie: Anul Domnului 1944, atunci să-i şi dăm acestui an un conţinut vrednic de numele Dom­nului. Lui să-i închinăm toate zilele acestui an, căci numai în lumina acestui Nume vom înţe­lege chemarea noastră adevărată aci pe pă­mânt, cunoscând că pe lângă toate greutăţile timpului, cel mai de folos lucru pentru noi este să ne îndeplinim cu credinţă şi curăţenie su­fletească toate îndatoririle, tinzând neîntrerupt spre un cât mai pronunţat nivel moral al vieţii. Să luptăm deci şi în anul în care întrăm azi, lupta cea bună, în numele Domnului, pă­zind dreaptă credinţa strămoşească, dovedind prin muncă cinstită şi fără preget, că ştim să

Next