Veselia, 1931 (Anul 39, nr. 12-43)

1931-03-19 / nr. 12

2 VESELIA 19 MARTIE Pe vremea când guvernul na­ţional ţărănist ducea greaua luptă pentru încheerea împrumutului, în vremea când la Paris d. Mi­­h­ai Popovici năduşea în trata­tive cu bancherii îndărătnici iar d-l Mironescu îşi pierduse pro­verbialul zâmbet, care-i ţine loc de program politic, situaţia în partid ajunsese la acea dulce ar­monie care a dat motiv unui ziar guvernamental să vorbească despre „împăcarea naţional-ţă­­rănistă“ ! Tovarăşii care acum câţi­va ani s-au asociat, uitând deosebi­rile esenţiale dintre ei, au pus la regim capra şi au stropit cu miroase antiaperitive, varza. Dar convieţuirea la un loc, le-a ară­tat că masca e foarte fragilă şi la prima furtună a luat-o vân­tul. Tovarăşii au rămas goi faţă în faţă admirându-şi părţile slabe. Mai ales acum la sfârşitul de regim când unii socotesc că au luat prea puţin, în vreme ce al­­ţii s’au ghiftuit a precipitat lu­crurile. Cu spiritul lor etern bă­nuitor ardelenii se consideră tră­daţi şi lucraţi pe toate cărările. Şi, durere! Vaida stă la Cluj şi-şi îngrijeşte racilele, iar Maniu s’a îndulcit la clima îmbietoare a Rivierei şi refuză acţiunea po­litică pentru trândăvia pe plaje. Astfel biata ceată ardeleană a rămas doar la curajul baciului Cicio Pop, la mersul victorios al lui Sever Dan şi la parabolele popei Man. Pe de altă parte ţărăniştii se simt şi ei stânjeniţi de aceste rude... provinciale. Ei lucrează pe cât pot şi când sunt lucraţi ţipă ca din gură de şearpe. In această atmosferă s’au a­­dunat la Cluj parlamentarii ar­ intrat inaiatt 08 final 1932 dejeni ca să se consfătuiască, ju­­jurând pieirea lui Madgearu cel care i-a păcălit la alegerile de la Camerile Agricole. Dar dela Cluj resurecţii s’au întors cu coada ’ntre picioare. Au aflat deacolo dela unul pă­ţit, că oricât de rău ar fi la gu­vern tot mai bine e ca în opo­ziţie. Şi s’au întors cu hotărârea de a sprijini mai departe gu­vernul. Par’că guvernul are nevoe de sprijinul lor pentru ca să cadă ! IE­E­E Cu acest prilej marele om de Stat şi mic de statură (sau in­vers) care e popa Man a rostit o afirmaţie menită să treacă în­­tr’o viitoare antologie a politi­cianismului român. Sfinţia sa, a­­dresându-se d-lui Vaida, l’a­­în­demnat să vie la Bucureşti fi­indcă: Pâinea se coace in cuptor Vinul se ţine în pivniţă şi Politica se face la Bucureşti. Mari şi neşterse adevăruri, pe care numai un om politic arde­lean le putea enunţa aşa de so­lemn. Ce păcat însă, că d-l Vaida nu s’a convins de cele spuse de părintele Man. D-l Vaida ori­cât de criticabil ar fi, e om cu ex­perienţă şi ştie şi dânsul cele spuse de popa Man, dar altfel. Pâinea opoziţiei o mănânci cu noduri. Vinul e bun şi’n luna lui Cuptor, dar Politica ţi-o coace adversarul la Bucureşti. Unul care n’a fost de aceiaşi părere cu d-l Vaida, este d. dr. M. Baculescu. Domnia sa a fost prefect ţărănist la Dolj­­­i nefiind de părerea mandarinilor de la centru, i s’a cerut demisia. Ne­greşit, cerându-i-se demisia, d-l Baculescu nu şi-a dat demisia, ministerul de interne i-a primit-o! Scurt şi... naţional-ţărănist! Astfel că prefectul de Dolj s’a pomenit într’o bună zi cu un răvaş care-l anunţa că i s’a sa­tisfăcut „cererea“ de demisie şi că e invitat să predea serviciul d-lui Cutare, succesor. Ca un bun membru al parti­dului, d-l Baculescu s’a execu­tat. Punct. Cu alte cuvinte vorba aia ve­che: „Să nu te joci cu demisia că te pomeneşti că ţi-o primeşte“ s’a schimbat sub regimul oame­nilor noi. Astăzi trebue să nici nu te gândeşti că s’ar putea să demi­sionezi, că eşti gata! E un progres incontestabil ! mmm Cum s’a lucrat la Casa Mun­­cei o ştim acuma toţi. A luat fiecare cât a vrut, fiindcă forma era la îndemâna tuturor: să să treacă doar pe la... Cassă! Şi numai un mare noroc a fă­cut ca descoperirea justiţiei să cadă tocmai când „lucrătorii“ a­­ranjaseră şi lovitura cea mare de cincizeci de milioane. In mijlocul acestui nemai­po­menit scandal, printre coloanele de gazetă în care se vorbeşte de milioane, descinderi, directori, arestări, miniştri, otrăviri, iată că apare floricica plăpândă de o gingăşie infernală şi de o dis­creţie de trotuar a unei publi­caţii a onoratei direcţii a Casei Muncei, personalul care a făcut cerere de ajutor pentru cărţi şi taxe şcolare ale copiilor lor, să-şi r"

Next