Veselia, 1935 (Anul 43, nr. 1-52)

1935-01-03 / nr. 1

2 yJYuJJL 3 IANUARIE AVIS 1 J întâmplarea de mai jos, perfect au­tentică, s’a petrecuit în Calcutta . Ziaristul Beans­nil, fostul redactor şef al revistei săptămânale „Young India", şi-a cusut gura cu sârmă. El a anunţat — bine­înţeles prin scris — că nu a lăsat necusut decât un foc mic prin care să poată trece un tub de alimentare. Hotărârea fostului ziarist este mo­tivată, prin jurământul de tăcere pe care l-a făcut, deoarece intenţionează să se călugărească. El şi-a cusut gura ca să poată respecta cu mai multă străşnicie regula tăcerii. Metoda nu e rea şi credem că va da rezultate bune şi la noi. O semnalăm d-­lui G. Tătărăscu pen­tru unii din subalternii d­e ale cari din lipsă de ceva miau­ bum, bat câm­pii la tribuna Cameriii. COMPARAŢII. Luând apărarea colegului său de mi­nister, d. Eugen Ti­caniu a protes­tat în deosebi asupra comparaţiei pe care „Universul” a făcut-o între d. Iamandi şi ungurul Eckhardt, delega­tul Ungariei la Societatea Naţiunilor. Evident, comparaţia e nedreaptă. Dar pentru ungur. Căci acesta ştie cel puţin ce vrea. CĂRUŢĂ PARTIDULUI NAŢIO­­NAL-TARANESC. Cu prilejul împlinirii a 16 ani de la înfiinţarea partidului ţărănesc, d. Al. Vaida Voevod a spus, adresând unso d­-lui Ion Mihalache: „Ia frânele în mână cu energie. Cu vorbă bună condu căruţa partidului, di-ta ai datoria da a ne trage când în­­ dreapta, când în stânga, pentru a nu sfărâma căruţa.” Recomandaţi­a era inutilă. Vizitiul e îndemânatic şi energic. Dar buestraşii sunt nărăvaşi şi trag unul cea şi celalt harsa. In astfel de corndiţiuni faetonul na­­ţional-ţărănist se va opri în primul şanţ eşit în cale.­ ­ PARADOXAL. D. V. Ciocâlteu este un om parado­xal. Cititorii îşi vor face o idee din versurile de maii jos, cari au apărut în e­ditura Fundaţiei „Regele Carol II” : .,Ţi-e trupul svelt ca lugerul de nufăr Şi-l mângâi cun sălbatec gest oval! Pr­in tine cuget şi prin tine sufăr! Vibrând îţi pipăi mijlocul în bal, Şi-acasă le-aş închide într’un cufăr ! Versurile acestea ar fi avut un suc­ces „boeuf” pe vremea destul de în­depărtată a afacerii Zenaida Spănes­­cu. Vă maii aduceţi aminte ? CULOAREA UNITARA. Extragem dintr’un protest al cetă­ţenilor sectorului III Albastru: „Dacă nu se poate executa acum un canal pentru asanarea bălţilor in­­fecţioase, din aleea Jutland, asta nu însemnează ca Primăria să se desin­­tereseze complet de această situaţie gravă ce le este creată cetăţenilor ce locuesc în acea parte. Apa căzută din ploi în ultimele luni staţionează şi as­tăzi devenind verde-albastră.” Ca un efect al acestui protest ce­tăţenesc, primăria va­ lua măsuri ca apa verde-albastră să fie înlocuită cu o alta de culoare albastră foncé în conformitate cu culoarea heraldică a cartierului şi potrivită cu situaţia care — între noi să fie vorba — e albas­tră de tot. CE FACE CENZURA ? Ziarele povestesc întâmplarea unui oarecare Ioh­ann Wagner care jucând prost într’o piesă de treatru, s’a pe­depsit singur spânzurându-se într’un grajd. Iată o știre care ar fi trebuit cen­­zur­at­ă. Căci — ferească Dumnezeiu11 — ar putea să provoace o epidemie de si­nucideri printre personalul artistic al Teatrului Naţional ! ❖❖ ECONOMIE. Cei doi actori sau întâlnit în sala cea urare a patului poştelor cam prin faţa pupittrelor destinate publi­cului. Unul dintre ei, să-i zicem Iancu, ce­lebru pentru glumele cari îi sunt a­­tribuite pe nedrept, s’a adresat cole­gului său în intimitate Georges — cu­noscut și el pentru economia-i dusă la exces : — Servus dragă ! — Noroc lancele! Ce cauți aici? — Am venit să scriu o­­telegramă. Dar tu? — Ei ?... Eu am veniit să-mi umplu stylo-u. Omul cu Larreca­ ­i­­—— VESELIA 10 cm e aia May se duce la gana de Nord şi CCre u bilet pentru Iași. — Setul costă 530 de lei, îi spune casier. — (t ? Cinci sute treizeci de lei ? Nu­­poate! Nu cin­mva te-ai înșe­lat d casier? — a, domnule. Biletul costă atât cât un spus. — ne, dar înainte de război costa S let 50. — a este. Dar de atunci și până aciuiau mărit prețurile. —S­peri să plătesc atât. —ți pare rău. De altfel dac-i vrei nu pierdeţi trenul trebue si vă­diţi, căci astfel pleacă pesti dim­inute. -pmimile casei, fă-mi te rog ! m reducere. -îposibil. Aici nu se tocmeşi nic -.să-imi cu patru suite cincizeci ai sunt trei imiimute. ire-i ultimul d-ttale preţ P ' 11 e un minut până la plenara­­tri. I vreii nici cu cinci sute? Bine! M la gara de Est !

Next