Veselia, 1940 (Anul 48, nr. 1-52)
1939-12-29 / nr. 1
Nr. 1 Proprietar: Soc. Anon. „Universul”, Bucureşti, Str. Brezoianu 23—25 Director şi Autor delegat: STELLAN POPESCU înscrisă sub Nr. 162 Trib. Ilfov. II ANUL XLVIII IWIII ANI 29 DECEMBRIE — A venit și 1940. Să-l vedem de ce e în stare. Cellalt, Dumnezeu să-l ierte, a fost vitreg cu biata omenire. Trei state au dispărut de pe harta Europei, iar alte trei au început o luptă pe viaţă şi pe moarte. Să nădăjduim însă că va veni şi pacea mult visată. Dar cine ştie când? Şi cine ştie cum? * Curcanii s'au făcut patru sute de lei perechea. Patru sute de lei ! Cu banii ăştia cumpăram un papagal şi mă distram trei sute de ani. Ce, nu ştii că papagalul trăeşte trei sute de ani ? Cred că nu există om mai fericit decât mine, în săptămâna care precede Anul Nou. Toată lumea din casă îmi face ochi dulci. Copiii sunt cuminţi ca nişte îngeri. Nevasta îmi cârpeşte toate hainele şi-mi coase toţi nasturii lipsă. Soacră-mea îmi găteşte mâncările preferate, iar servitoarea, — până şi ea — părăseşte tonul obraznic de toate zilele şi-mi zâmbeşte mieros, de câte ori trece pe lângă mine. Şi toate acestea, aţi înţeles desigur, sunt din cauza cadourilor. Din nefericire, după Anul Nou, totul reintră în normal. Nevasta e toată ziua pe la jourfix-uri, copiii îmi sparg capul cu urletele lor, iar soacră-mea mă priveşte posomorită de parcă i s'au înecat corăbiile. „ Nevastă-mea a făcut plăcinte cu răvaşe, ca în toţi anii. Dar de data aceasta n'am mai cumpărat răvaşe de la colportorii de pe străzi. Sunt vulgare, mult prea vulgare şi lasă de dorit şi ca igienă. De aceea m’am gândit că e mai bine să iau volumul de epigrame al lui Cincinat Pavelescu, pe care l-am citit oaspeţilor în timp ce mâncau plăcintă. Este sublimarea unei vechii tradiţii, care degenerase în ultimul timp, ca multe, foarte multe alte tradiţii. „ întotdeauna am fost pentru cadourile utile şi dacă n'am făcut-o până Redactor responsabil: CONSTANTIN COSCO Redacţia şi Administraţia: Bucureşti I Str. Brezoianu 23-25, tel. 3.30.10 azi, a fost din cauză că nu mi s-a oferi prilejul. De data aceasta însă, am avu un asemenea prilej. Băiatului cel mic i-am cumpărat o uniformă de străjer; celui mare, care funcţionar la Municipiu, i-am făcut uniformă a Frontului. Nevestei i-ar cumpărat o mască de gaze şi o tras farmaceutică de prim ajutor, iar mami soacre i-am luat o carte de bucătărie. E adevărat că de atunci toţi mă priveschiondorâş. Dar puţin îmi pasă! Principiul, asta e totul. Vorba lui Caragiale un om fără principii, care va să zică ne are. Şi eu sunt un om cu principiiu să se ştie. Omul cu foarfeca „Aurora azi apare mai mândră şi mai voioasă Ionescu Dumitru, sergentul de pe această stradă. Tase şi Năstase luptă împotriva focului