Realitatea Ilustrată, 1930 (Anul 4, nr. 179-204)

1930-07-03 / nr. 179

2 REALITATEA ILUSTRATĂ Doamne! ştiu... ştiu bine! In căs­nicii lucrurile nu merg totdeauna aşa cum ar trebui să meargă... chiar în căsniciile cele mai unite! Dar ce-i de făcut? există totdea­una o grămadă de mici neînţele­geri cari fac viaţa conjugală impo­sibilă de suportat... sau mai bine zis insuportabilă, ca să nu între­buinţăm vorbe mari. Evident, acestea nu se termină totdeauna cu focuri de revolver sau cu lovituri de pumnal. Şi e mai bine aşa, căci altfel, vorba lui Mitică, existenţa n’ar m­­ fi posi­bilă. Bine­înţeles, dacă ar voi!... da, dacă ar voi câtuşi de puţin. Dar căsătoriţii refuză să facă această sforţare şi atunci... atunci isbuc­­nesc înjurăturile, apoi sboară far­furiile... apare un avocat... hârtie timbrată... citaţie... termen... şi un mic divorţ pune capăt la toate. Vă daţi seama desigur că dacă v’am făcut acest mic curs de filo­­sofie conjugală , fiindcă aveam să vă povestesc o mică istorioară. lat-o in toată simplicitatea ei. Mai întâi eroii: doamna Marieta ,Grindeanu şi domnul Constantin Grindeanu. Doni Iporumbei. Un an de căsni­cie. Fericirea ar trebui să mai fie în toiul ei. Totuşi... nori negri se adună la orizont! De ce? Cine ar putea s’o spună? Doamna e fru­moasă şi inteligentă. Domnul e cea ce numim: un băiat bun. Dar... doamna e nervoasă şi domnul e susceptibil. Aceasta iprovoacă acuzaţiuni, ex­­plicaţiuni, reproşuri — adică... cer­turi şi scandaluri. Este însă, vă întreb şi pe dum­neavoastră, vina doamnei, dacă friptura s'a ars puţin? Este vina domnului, dacă croitoreasa n’a a­­dus rochia la vreme? Ei bine! mă veţi crede dacă vreţi, dar seara nu se isprăveşte fără ca doamna să anunţe că se reîntoarce acasă la mama şi dom­nul să declare că se va muta iarăşi la hotel. Şi după ce însurăţeii noştri s’au certat bine, se liniştesc. „La nuit porte conseil”, zice un dicton fran­cez. Dimineaţa îşi spun hotărît li­nul altuia, că la urma urmei nu trebuiau să se certe pentru atâta lucru şi că ar trebui să găsească un mijloc, ca în viitor asemenea certuri să nu mai aibă loc. După multă bătae de cap, dom­nul a găsit­ .A cumpărat un caet gros şi un creion bine ascuţit. —­ Iată, spune el, am remarcat că observațiunile noastre nu sunt totdeauna fără temeiu. N­imeni nu-i perfect. Greşala noastră e că înce­pem să discutăm. La ce bun? Acea­sta înveninează lucrurile zadarnic. Vom face ca la calea ferată. Fieca­re din noi va înscrie de aci înain­te plângerile şi dorinţele lor în a­­cest caet. Şi fără ca să ne spunem ceva vom căuta fiecare. Ca să în­deplinim dorinţele celuilalt. — Minunat, exclamă Marieta, ca­re îşi iubeşte, totuşi bărbatul. Ideea este cât se poate de bună. Nu eşti chiar aşa de prost cum pari... —­ Nu-i aşa? dă-mi caetul... Şi în capul primei pagini, dom­nul scrie grav: — „Doamna este rugată să nu mai spună domnului că nu-i atât de prost cum pare. Mai întâi e o obrăznicie, apoi nu e adevărat”. O oră mai târziu, scrie şi doam­na în caet: „­Când domnul va vorbi doam­nei, va binevoi să o facă cu tot respectul datorit unei persoane de bună condiţiune”. Şi paginile se umplu încetul cu încetul... cele mai mici incidente ale menajului îşi găsesc un locşor. Pacea a revenit. S’ar zice că s’a întors şi luna de miere. Nu se mai aud cuvinte îndoelnice! Nu se mai produc scene de gelozie. Au dispă­rut observaţiile asupra fripturei arse sau asupra întărzierei croito­­reselor! Ca o sugativă, caetul absoarbe supărările, plângerile, înjurăturile, scrâşnetele de măsele şi tot ceace ameninţă buna înţelegere, într’o căsnicie. Dar se întâmplă ceace fatal tre­buie să se întâmple. Paginile sunt toate pline. Nu mai e loc nici pen­tru un singur rând. Domnul, care de­­dunei duce o viaţă atât de liniştită, spune:­­■ Am să cumpăr un altul mâi­ne. Doamna, începe să râdă! La ce bun? nu ne mai certăm niciodată... şi apoi... ascultă, tre­ime să-ţi fac o mărturisire... n’ai să te superi, nu? N’am cetit nicio­dată măcar un singur cuvânt din cele scrise în caet. Domnul se uită la doamna. Spu­ne oare adevărat? Sau e pur şi sim­plu atât de uşor să trăeşti în pace când fiecare pune puţină bună­voinţă? Atunci, începe să râdă şi el şi răspunde: — Mărturisire pentru mărturisi­re, draga mea, nici eu n’am citit cele ce scriai tu în caet! A. GÂNDEA IvM­ HI» • HHHHHHHHHHHHH Ml M » »HHMH •»+ A APAPUT­IMUL CONCURSULUI DE FRUMUSEŢE MĂRCI POŞTALE pentru colecţiuni româneşti, străine, precum şi serii frumoase pentru cadouri, vând cu preţuri eftine. Fac trimiteri la alegere în toată ţara, amatorilor înce­­pâtori şi avansaţi LUPOVICI, Calea Victoriei 51 vis-a-vis de Ateneul Român cuprinzând fotografiile tuturor frumuseţelor care au participat la marele concurs de frumuseţe, instantanee de la festivităţile din Galveston, Bucureşti şi Sinaia. Sute de clişee fotografice pe hârtie velină şi o extrem de interesantă descr­iere a serbărilor concursurilor. Coperta cartonată şi splendid ilustrată în culori. Acest album nu trebuie să lipsească din nici o casă. BS De vânz e la toate depozitele, chioşcurile de ziare şi la principalele librării. Se trimite şi la ramburs. # PREŢUL 80 LEI ♦ Cetiţi­a ADEVĂRUL LITERAR ŞI ARTISTIC, 3 Iulie 1930

Next