Realitatea Ilustrată, 1932 (Anul 6, nr. 258-283)

1932-01-07 / nr. 258

Inffsf tnaîtifrt de anul 193 2 7 Ianuarie 1932 Mici tragedii rtlr^S^A In întretăeri de străzi Şi mai ales prin diferite localuri ţi se prezintă indivizi oferindu-ţi obiecte, în preţul veritabil al costului. Privirile lor te învălue într’o plasă de discreţie, trezindu-ţi bănuiala că cine ştie ce nevoi ascunse i-au împins la umila treaptă de negustori ambulanţi, cu gulerul curat şi faţa proaspăt rasă. Mâinile albe, îngrijite, le socoteşti ale unuia dintre miile de funcţionari rămaşi fără nici un căpătâi, de pe urma tristei situaţii financiare a atâtor întreprinderi de vază. Povestea unuia dintre aceştia vreau s’o dau la lumină, mărunt studiu de psihologie, care ar putea să servească multora şi mai ales ne ar îndemna să nu dăm sentinţe cu prea mare uşurinţă. Cei doi fraţi din str. T... trăiau în bună înţelegere... Sora purta în timpul zilei grija gospodăriei, rezervându-şi orele de seară vechii ei meserii: prostituţia clandestină. Băiatul era vânzător la o importantă casă de editură şi papetărie. Cu tot controlul care se făcea personalului la plecare, omul nostru avea dibăcia să aducă acasă, zilnic, câteva zeci de plicuri, de cea mai bună calitate, marfă pe care o desfăcea în fiecare Duminecă, aducând casei un venit în plus. Fără îndoială că autorul moral era femeea. II stăpânea prin vârstă şi mai ales prin alura de „doamnă”, pe care i-o dădeau vestmintele, cu oarecare pretenţie de eleganţă. Serile, desigur, că din pragul micului lor apartament îi va fi cerut, măcar cu privirile, veşti asupra achiziţiilor. — „Lasă că au destul stăpânii... era mica portiţă de consolare în faţa vocii conştiinţei. Şi viaţa se scurgea calmă, îmbelşugată, aidoma unui cămin, în care soţii sunt harnici şi înţelegători. Intr’o Duminică, tânărul şi-a luat ca de obicei servieta, a tixit-o cu plicuri şi s’a îndreptat spre cazărmile dela Cotroceni. Printre soldaţi putea nădăjdui la o desfacere grabnică. Câţi din ei nu vor să scrie iubitei, pe o hârtie de culoarea cerului, cu marginile aurite? Tocmai îşi desfăcea marfa printre soldaţii strânşi ca la bâlci, când din spate, mâini cunoscute îi prind umerii şi-l ţintuesc locului. Erau doi colegi de breaslă, veniţi la regiment în ziua aceia, în vizită la cunoştinţe. Servieta i-a fost smulsă. — „Va să zică ţi-ai mai făcut şi un alt câştig, pe lângă leafă? Din venitul lui ai să trăeşti de acum înainte, pentru că de serviciu să ştii că te-ai „ras”, măgarule! Băiatul începu să plângă. Cu toate rugăminţile, corpul delict nu-i fu înapoiat. începu cu el târguiala, promiţându-le o sumă de bani. Era prea mică şi ei respinseră propunerea. — „Dacă dai şase mii de lei, eşti salvat!” Ochii celor doi râdeau, muiaţi în batjocură şi cruzime. — „De unde să scot eu atâţia bani, fraţilor?” — „Lasă c’ai făcut negoţ bun cu marfă de furat!” S’a întors acasă disperat. Ultima leţeae a fost scotocită şi adunată, pentru a împlini suma de două mii de lei. A doua zi nici n’a apărut la serviciu. Doar sora a aşteptat în stradă pe cei doi, dându-şi toate silinţele să-i înduplece. Au ajuns la învoială, ca, in aceiaş seară, să primească o parte din banii pretinşi. Sdrobiţi de disperare cei doi au aşteptat venirea nopţii. Când au ajuns la destinaţie, i-a izbit apariţia unei maşini, pornită tocmai atunci din dreptul locuinţei cu pricina, şi care trebue să fi adus acolo oaspeţi... Au intrat într’un gang, au străbătut o săliţă, şi au bătut la ultima uşă din fund. Li s’a deschis în grabă, fiind primiţi cu strigăte de bucurie. „Aţi adus banii?” — „Am adus...” .Bravo, daţi-i încoa...” N’au trecut decât câteva secunde de la săvârşirea gestului şi de la primirea genţii cu plicuri că un inspector de poliţie şi doi agenţi şi-au şi făcut apariţia. Văzându-se demascat, delicventul şi-a mărturisit vina. I-a început a sustras pentru nevoile casei, după aceea pentru mici cadouri, iar mai apoi din obicinuinţă. Dat în judecată de către casa de editură, a avut norocul unui termen lung. Imediat a şi pornit după o slujbă. Dar zilele, stăptămânile, lunile, s’au scurs și postul căutat nu s’a ivit nicăeri. In casă totul era pe sponci. Sora acum își schimbase firea. De câte ori dădea cu ochii de el, în timpul zilei, îl muștruluia, împingându-1 să plece in căutarea muncii. Deprimarea începu să-l cuprindă. In locul dorului puternic de viaţă de altădată, se încuibă în fiinţa lui treptat, treptat, ideea sinuciderii. Era un gând, oarecum plăcut, în care legănându-se, isbutia să îndepărteze momentan chinul prezentului. Dar gestul final nu ştia nici el de ce nu îndrăznea să-l pună în aplicare. In ajunul sărbătorilor cearta între cei doi fraţi a izbucnit din nou. Ea i-a spus răspicat: Că nu poate ţine un trântor, până la capătul vieţii. Să plece! — „Unde?” „In lumea largă, unde trăesc atâţia fără nici un rost”. Apoi a încuiat încăperile şi l-a lăsat în bucătărioara strimtă, cu un mic braţ de lemne lângă sobă. Două zile băiatul a dormit cu capul sprijinit de masă. Doar vizitele pe la vecini îi mai potoliau foamea. Intr’a treia zi, a căutat un capăt de funie, şi-a făcut un laţ şi l-a agăţat de cârligul tavanului. S’a urcat pe masă și când a socotit că și-a potrivit bine funia în jurul gâtului, a împins masa cu putere. Izbitura a fost destul de dureroasă. A rămas câteva clipe locului tremurând de spaimă și privind cu neîncredere la capătul de frânghie rupt. * * * Am stat cu el de vorbă nu mult după întâmplarea aceasta. Privia buimac in jur, silindu-se să prindă din firul gândurilor. — „Mi-am distrus viaţa dintr’o prostie...” mărturisi el. „Luam din marfa stăpânilor, aşa din obicinuinţă. Altceva nu m’aş fi simţit ispitit să iau decât plicuri. Era un gând nenorocit, care mă târa. Astăzi poţi să-mi pui milioane lângă mine şi nu m’aş mai atinge de nimic...” Gesturile mici, cu substrat inconştient, dau mai ntotdeauna naştere la evenimente surpriniătoare, cu final tragic. MARGARETA I ,ii REALITATEA ILUSTRATA c c U bQ p , m£ a c AGB ■ ■ m 64 A GB A GB vinde întotdeauna ultimele noutăţi In mătăsuri franceze şi stofe de doamne, nu ţine decât măsuri fabricate in Franţa cu excluderea tuturor celorlalte provenienţe. AGB vă arată exclusivităţile adoptate de HAUTE COUTURE PARISIENNE vinde cele mai bune calităţi la preţurile cele mai convenabile fiindcă i^G ’B» desface direct clientelei sale produsele fabricilor A- G- B din Paris și Lyon. In toată lumea femeia elegantă poartă ţesăturile A:G*B