Realitatea Ilustrata, 1942 (Anul 16, nr. 778-829)

1942-01-01 / nr. 778

MENT DIN JURNALUL DE RAZBOI I al unei flotile pe vânătoare. „­Infrânt, inamicul se retrage. Grupurile Flotilei vor continua să sprijine ofensiva unei armate şi în deosebi a diviziei blindate, care se îndreaptă spre Sud-Est. Timpul nefavorabil reduce simţitor misiunile noastre. In zorii zilei, comandantul Flotilei, în fruntea unei patrule din escadrila Săgetătorilor, s’a avântat într’o recunoaştere dincolo de Nistru. Vremea cu totul vitregă şi apoi reacţiunea neo­bicinuită a antiaerienei, pe care o întâmpină patrula de recunoaştere, lasă să se întrevadă zile întregi de chinui­toare inactivitate... Chibzuinţele cereşti însă, uneori sunt amarnic de potriv­nice autorităţii şi prevederii meteorului... Zorii zilei trag grăbite perdelele norilor şi ’n tinda ce­rului apare îmbietor, soarele». De la posturile de comandă se trimit cele dintâi ordine. Curierii motociclişti îşi încrucişează drumurile către escadrile.­­ Pe un verodrom se aşteaptă „recunoaşterea — sondă", pe care o execută sublocotenentul Istrăteanu, dincolo de Nistru, între Razdiolnaja-Vigoda-Katarzi. „Sonda", altcum vorbind, nu-i departe de spionaj. Istrăteanu a fost cândva procuror. Şi e cel mai versat „spion de dimineaţă". După un ceas avem veşti. „Inamicul îşi continuă retragerea. Sub un puternic foc antiaerian el caută să-şi înfiripe linii de rezistenţă. Intre Razdielnaja şi Vigoda circulaţia pe calea ferată a fost restabilită" Trupe inamice în marş de la Bielka prin Baranova, înspre Katarzi". Programul misiunilor e alcătuit în grabă şi difuzat prin grupuul escadrilelor. Curând, la orizont apar siluete negre ale celor dintâi bombardiere. Le vor însoţi patrule dintr'un grup de vânătoare. Bombardierele însoţite de patrulele grupului 5, prin nouă misiuni, reuşesc să atingă în plin depozitele de muniţiuni din Kol-Manheim, să transforme într’un peisaj de apocalips gara şi trenurile din Kucurgan, ca mai apoi să dezlănţue crud prăpăd în aglomerările de trupe de la Katarzi. Vânătoarea inamică a încercat un singur atac, fără rezultat. Pustiitorul foc al antiaerienei a oscilat între primejdie şi ridicul. încercatele patrule ale grupului 8 vânătoare însoţesc prin zece eşirri. bombardierele cari au distrus drumurile de retragere ale inamicului. Grupului 7 vânătoare i se ordonă să susţină înaitarea diviziei blindate de la Mihailovka înspre Katarzi. Pa­trulele acestui grup încep din zori încă, atente cercetări în sectorul dat. Vânătorii inamici caută dintr'un în­ceput să deschidă şi să asigure drum bombardierelor. Ei evită lupta şi nu reuşesc să degajeze sectorul. Divizia blindată înaintează nestin­gherită, astfel, din aer. Către orele 9 se pregăteşte pentru schimb, în sector şi cu misiunea de vânătoarea liberă, patrula „Nenoroc”, îşi trage renumele dintr’un trist des­tin. Acela dea nu se fi întâlnit un azi subit. Di Cezare, apoi adjutanţii Firu şi Călin. Şi astfel „Nenoroc”, petrecută de uşoare zâmbete, se îndreaptă spre Katarzi, prin gara Vieselii-Kut. Acelaş necruţător destin. Nimic. Timpul trece! In inimi sfâşietoare tristeţe şi viziunea si­nistră a reîntoarcerii. Norocul vine peste noapte însă. Unul din coechipieri sbucni firav şi silabisit oarecum: „Vânătoare inamică înainte şi deasupra noastră", înfiorare şi bucurie reţinută. — Sunt mulţi, Doamne!!... — Cinsprezece! — Mai în dreapta, alţi şase. — Ceva mai sus de ăştia, încă şapte. ——­­..... — Fac douăzeci şi opt. Al dracului loz!... Şi când a ieşit câştigător!... Inamicul este surprins. Din primele rafale, două avioane se înfăşură în limbi de flăcări albastre-roşietice şi se pră­buşesc în rotiri repezi şi strânse. E atacul din margine al locotenentului Bocşan şi al sublocotenentului Di Cezare. Sovieticii se dezorientează, încearcă o dispersiune. In mijlocul lor, sar ca panterele, cei doi adjutanţi. O învălmăşeală, într’o furtună de foc şi încrucişări. Patrula locotenentului Bocşan se regrupează pe ne­simţite, la 2000 m. Inamicul crede într’un atac şi o fugă. Se îndreaptă la Sud de gara Wieselii-Kut şi deslănţuie un viguros atac al trupelor noastre aglomerate aci. Rândunelele înving uliul, ciupindu-l. Urmăriţi fără să bănuie, sovieticii sunt pentru a doua oară atacaţi. Lupta începe aci, strâns, pe viaţă şi moarte. Cu o neasemuită vitejie tânărul adjutant Călin se angajează cu trei adversari şi doboară unul. Firu, căutând să resfire formaţia inamică, trimite la pământ un al doilea. Superioritatea inamicului începe să îngrijoreze. Cea mai spec­taculoasă luptă aeriană se desfăşoară în faze de groază, semeţie şi eroism. Cei patru sunt hotărâţi. Vor lupta până la sfârşit. Dar adversarii se retrag. Nu li se poate tăgădui dârzenia, şi apoi gloata nu număra mai puţin de două duzini. Singură, limita de benzină le poate explica, oricum, trista retragere... Pe cerul de la Viselui-Kut au rămas doar trei de ai noştri. In ocoliri largi, deasupra miriştilor, e căutat cel de al patrulea, adjutantul Firu. Cea dintâi victorie, e cea dintâi durere. In faţa comandantului de grup, locot. Bocşan raportează calm și cu stăpânit sentiment penultimele faze ale luptei. Un vuet năpraznic... și cel de al patrulea avion trece săgeată pe dea­supra aerodromului. Câteva minute mai târziu, adju­tantul Firu întregi raportul cu mult humor: — Rămăsese mai la urmă, unul mic, și eu m’am luat după el și acum aşteaptă cu coada în sus, aproape de gară, d-le comandor, să trăiţi ! C«Ser«u­l 4« luptă |­ 4* Idealuri: «loterii român­­i cal german, Iar­­ Bagă al „Willy”, sentinela Nr. I a Escadrilei, Şeful unei celule de vânătoare explică ta­xele unei lupte, niciodată până acum cu vreo formaţie ina­mică. Şi numără peste treizeci de eşiri în spatele liniilor bol­şevice. Pasionată pen­tru jocul cu vitejie şi moarte, nu a tras în atâtea încercări nici un singur loz câşti­gător. Cât de mic... Curând, la dreapta locotenentului Boc­­ş­a­n Ioan se ali­na pe vite­ofu­la iar isprăvi 4la spațiul Basarabia! ți al Transnistriai, aviatorii •• latore, la apraaxele delirant* ale x- poporala!. Paniarea, imediat după atenn­are­a unui aviator rănit. -■

Next